1. [DEX '09] PLOȘNIȚĂ, ploșnițe, s. f. Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sângele omului; păduche-de-lemn, stelniță, polușcă (Cimex lectularius). ◊ Compuse: ploșniță-de-pom = numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc. (Pentatoma baccarum și Dolycoris baccarum); ploșniță-de-grădină = insectă de culoare albăstruie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea); ploșniță-sură = insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu capul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic (Syromastes marginatus); ploșniță-de-apă = a) insectă care înoată pe spate la suprafața apei și care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea); b) răcușor; c) cornățar; ploșniță-de-câmp = insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe burtă, care trăiește pe fructe și pe legume (Palomena prasina); ploșnița-verzei = insectă dăunătoare, de circa 8 mm lungime, roșie cu pete negre, care atacă varza și conopida (Euryderma ornata). – Cf. ceh. ploščica.
2. [MDA2] ploșniță sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ploștă, plojn~ / Pl: ~țe, ~ți / E: slv *площа, slv площьница cf ceh ploštice] 1 Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sângele omului Si: păduche-de-lemn, podușcă, stelniță, (reg) ploscuță (3) (Cimex lecturarius). 2 Insectă parazită care se hrănește cu sângele porumbeilor (Cimex columbarius). 3 Insectă parazită care se hrănește cu cereale (Eurygaster maura). 4 (Șîc ~ța-verzei) Insectă dăunătoare de circa 8 mm lungime, cu pete negre, care atacă varza și conopida (Euryderma ornata). 5 (Îc) ~-de-pom Insectă de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiește pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc. (Pentatoma baccarum). 6 (Îac) Insecta Dolycoris baccarum. 7 (Îc) ~-de-grădină Insectă de culoare albăstruie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea). 8 (Îc) ~-sură Insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu corpul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic (Siromastes marginatus). 9 (Îc) ~-de-apă Insectă care înoată pe spate la suprafața apei și care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea). 10 (Ent; îac) Răcușor (Nepa cinerea). 11 (Ent; îac) Comățar (Naucoris cimicoides). 12 (Îc) ~-de-câmp Insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe burtă, care trăiește pe fructe și pe legume (Palomena prasina) 13 (Îe) l-au fătat ~ele Se spune despre cineva care, deși este lipsit de mijloace materiale, face risipă de bani. 14 (Îe) A sta ~ (sau ca ~ta) A sta degeaba. 15 Epitet depreciativ pentru o persoană leneșă, parazită. 16 (Ent; reg) Șvab (Blatta orientalis). 17 (Reg) Mămăligă moale care, atunci când este răsturnată, se întinde Si: (reg) ploștină (3).
3. [DLRLC] PLOȘNIȚĂ, ploșnițe și ploșniți, s. f. Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sîngele omului (Cinex lectidaria); păduche-de-lemn, stelniță. Pe podul cu lungi pînze de painjen Roiesc ploșnițele roșii. EMINESCU, O. I 46. N-a putut dormi diaconul de căldură și de ploșniți. CONTEMPORANUL, III 658. Vezi bine că te-i fi mutînd de patru ori pe an dintr-o casă în alta, dacă te gonesc ploșnițele. BOLINTINEANU, O. 273. ◊ Compus: ploșniță-de-cîmp = insectă parazită, verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe pîntece, care trăiește pe fructe și pe legume. Palomena prasina).
4. [Șăineanu, ed. VI] ploșniță f. păduche-de-lemn. [Cf. ceh PLOȘTIȚE].
5. [Scriban] plóșniță și (vest) -jniță f., pl. e (ceh. ploštice, ploštka, ploșniță, pol. ploszczyca, pluskwa, rus. ploščica, d. vsl. ploskŭ, lat). Est. Un insect lat și puturos care ziŭa stă ascuns pin paturĭ și crăpăturile ziduluĭ, ĭar noaptea ĭese și suge sîngele celor care dorm (acánthia lectulária). – În Munt. păduche de lemn, în Olt. stelniță. V. durbeniță.
6. [MDA2] plojniță sf vz ploșniță
7. [MDA2] ploștă sf vz ploșniță
8. [Scriban] plójniță, V. ploșniță.
9. [DOOM 3] ploșniță s. f., g.-d. art. ploșniței; pl. ploșnițe
10. [DOOM 2] ploșniță s. f., g.-d. art. ploșniței; pl. ploșnițe
11. [IVO-III] ploșniță, -țe.
12. [DER] ploșniță (ploșnițe), s. f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). Sl. ploskŭ „turtit”, cf. ploscă și pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niță, cf. beșniță. – Der. ploșnițărie, s. f. (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, s. m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, s. f. (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, s. f. (Trans., ploșniță), din mag. poloska (Tiktin).
13. [Argou] ploșniță, ploșnițe s. f. persoană leneșă și profitoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL