1. [MDA2] plodnicie sf [At: N. COSTIN, L. 64 / Pl: ~ii / E: plodnic + -ie] (Înv) Fecunditate.
2. [Scriban] plodnicíe f. Vechĭ. Calitatea de a fi plodnic.
3. [DLRLV] PLODNICIE s.f. (Mold.) Prolificitate, fecunditate. [Feciorii] după moartea părinților lor, cu aceiaș plodnicie in locul lor urma. NCL I, 17. Etimologie: plodnic + suf. -ie. Vezi și plodi, plodicios, ploditor, plodnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL