1. [DEX '09] PLOCONIRE, ploconiri, s. f. Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; lingușire, umilire, servilism; ploconeală. – V. ploconi.
2. [MDA2] ploconire sf [At: POLIZU / V: (reg) poclo~ / Pl: ~ri / E: ploconi] 1 (Înv) Aducere de jertfă divinității. 2 (Înv) Înclinare adâncă și respectuoasă, supusă etc. înaintea cuiva. 3 Salut executat cu o politețe exagerată. 4 Atitudine de admirație exagerată, de servilism față de cineva sau de ceva Si: (rar) ploconitură. 5 (Fig) Lingușire. 6 (Fig) Umilire.
3. [DLRLC] PLOCONIRE, ploconiri, s. f. Acțiunea de a se ploconi. 1. Închinăciune, plecăciune. 2. Supunere, lingușire, umilire, căciulire; admirație exagerată, adoptare servilă a unui model străin. – Variantă: poclonire (SEVASTOS, N. 138) s. f.
4. [DEX '09] PLOCONI, ploconesc, vb. IV. Refl. 1. A se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilință înaintea cuiva; a saluta cu politețe (exagerată). 2. A arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva; a se linguși, a se umili, a se căciuli. – Din sl. pokloniti (sen).
5. [MDA2] ploconi [At: CORESI, L. 566/5 / V: (îrg) poclo~ / E: sl поклонити сѧ] 1 vt (Înv; îf pocloni) A aduce jertfă, ofrandă, prinos divinității Si: a jertfi, a sacrifica. 2 vr (Înv) A se înclina adânc și cu respect, cu supunere etc. înaintea cuiva. 3 vr A saluta cu politețe exagerată. 4-5 vir A da din cap în semn de salut. 6 vr (Prt) A manifesta admirație exagerată, servilism față de cineva sau de ceva Vz căciuli. 7 vr (Fig) A se linguși. 8 vr (Fig) A se umili.
6. [MDA2] pocloni v vz ploconi
7. [MDA2] poclonire sf vz ploconire
8. [DLRLC] PLOCONI, ploconesc, vb. IV. Refl. 1. A se pleca cu multă umilință înaintea cuiva. V. înclina. Echipa chelnerului se ploconi și rămase nemișcată unde se afla. VORNIC, P. 129. Hangiul Chirilă se înfățișă ploconindu-se adînc, ca să-și primească plata. SADOVEANU, O. VII 31. Cu toții se ploconeau la flăcăiandrul cu coama neagră și lucie ca păcura. DELAVRANCEA, S. 100. 2. A se linguși, a se umili; a admira în mod exagerat (pe cineva sau ceva); a adopta în mod servil un model străin.
9. [DLRLC] POCLONIRE s. f. v. ploconire.
10. [Șăineanu, ed. VI] ploconì v. a se închina (ca semn exterior de politeță): la pământ se ploconia POP. [Slav. POKLONITI, a se închina, a adora].
11. [Scriban] ploconésc (mă) v. refl. (vsl. po-kloniti sen, a se închina, a se inclina, rudă cu lat. in-clinare. V. uclonesc). Fam. Mă plec, mă închin, fac temenele înaintea cuĭva.
12. [DOOM 3] ploconire s. f., g.-d. art. ploconirii; pl. ploconiri
13. [DOOM 2] ploconire s. f., g.-d. art. ploconirii; pl. ploconiri
14. [DOOM 3] ploconi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ploconesc, 3 sg. se ploconește, imperf. 1 sg. mă ploconeam; conj. prez. 1 sg. să mă ploconesc, 3 sg. să se ploconească; imper. 2 sg. afirm. ploconește-te; ger. ploconindu-mă
15. [DOOM 2] !ploconi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ploconește, imperf. 3 sg. se ploconea; conj. prez. 3 să se ploconească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL