1. [DEX '09] POCLĂU, poclăie, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac cu gura largă, cu colțurile fixate de două prăjini lungi cu ajutorul cărora este purtată prin apă de doi oameni. – Et. nec.
2. [MDA2] poclău sn [At: ANTIPA, F. I. 131 / V: (reg) plocău, ~lau, polcău[1], ~leu / Pl: ~ăie / E: nct] Unealtă de pescuit ca un sac, cu deschizătura foarte largă și cu capetele fixate de două prăjini cu care este purtată prin apă de doi oameni.
3. [DLRLC] POCLĂU, poclăie, s. n. Unealtă de pescuit, în formă de sac cu gura largă, cu colțurile fixate de două prăjini lungi.
4. [Șăineanu, ed. VI] poclău n. sac cu gura foarte largă cu care se pescuiește în apele mai mici. [Cf. plocad].
5. [Scriban] poclăŭ și plocăŭ n., pl. ăĭe (cp. cu ung. pókháló, mrejă de painjin. V. halăŭ). Nord. Un fel de plasă ca un mare sac care se trage pin apă cu ajutoru a doŭă prăjinĭ pentru a prinde pește.
6. [MDA2] plocău sn vz poclău
7. [MDA2] poclau sn vz poclău
8. [MDA2] pocleu sn vz poclău
9. [MDA2] polcău sn vz poclău
10. [Scriban] plocăŭ, V. poclăŭ.
11. [DOOM 3] poclău (desp. po-clău) s. n., art. poclăul; pl. poclăie
12. [DOOM 2] poclău (po-clău) s. n., art. poclăul; pl. poclăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL