1. [DEX '09] POCLADĂ, poclăzi, s. f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, folosită ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocadă, plocată s.f, plocat, poclad s. n.] – Din sl. pokladŭ.
2. [MDA2] pocladă sf [At: KLEIN, D. 401 / V: (reg) plocad (Pl: ~e, ~uri) sn, ploca~ sf, plocat (Pl: ~e, ~uri) sn, plocav (Pl: ~uri) sn, plocaz sn, plocot sn, plotad (Pl: ~e) sn, ~ad (Pl: ~lăzi, ~de, ~duri) smn, ~laz s, poglad (Pl: ~azi) sm, porlad (Pl: ~e) sn / Pl: ~de, ~lăzi / E: slv покладъ] (Reg) 1 Țesătură țărănească mițoasă, din lână nevopsită. 2 (Pex) Pătură. 3 Pocrovăț (2).
3. [DEX '98] POCLADĂ, poclăzi, s. f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, întrebuințată ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocadă, plocată s. f., plocat, poclad s. n.] – Din sl. pokladŭ.
4. [DLRLC] POCLADĂ, poclăzi, s. f. Țesătură de casă din lînă nevopsită, întrebuințată ca învelitoare, ca așternut și mai ales ca pătură sub șa; cergă, macat. Gospodina împresură numaidecît, în odaie, pe cei doi oaspeți de soi... le împinse scaune acoperite cu poclăzi. SADOVEANU, Z. C. 44, I-a pus o pocladă, pe pocladă șaua de lemn, și i-a strîns chinga bine, căci aveau să meargă la tîrg. GÎRLEANU, L. 27. – Variante: plocadă (ȘEZ. I 34) s. f., plocad, plocade (ȘEZ. XIII 106), plocat, plocate (CARAGIALE, P. 116, TEODORESCU, P. P. 22), poclad, poclade, s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] pocladă (plocad) f. Mold. așternut sub șea: o păreche de poclăzi CR. [Slav. POKLADŬ, depunere (cf. rus. POKLADKA, căptușeală)].
6. [Scriban] pocládă f., pl. ăzĭ (vsl. po-kladŭ, lucru depus, d. klasti-kladon, a pune, a clădi; rus. po-kládka, căptușeală, po-kláža, bulendre. V. clădesc). Est. Lăvicer (de lînă nevăpsită bătută la piŭă) întrebuințat ca macat la țară orĭ ca pătură supt șa. – În vest plocád și -át, pl. e; și plocadă. V. ipingea.
7. [DEX '09] PLOCADĂ s. f. v. pocladă.
8. [DEX '09] PLOCAT s. n. v. pocladă.
9. [DEX '09] PLOCATĂ s. f. v. pocladă.
10. [DEX '09] POCLAD s. n. v. pocladă.
11. [MDA2] plocad sn vz pocladă
12. [MDA2] plocadă sf vz pocladă
13. [MDA2] plocat2 sn vz pocladă
14. [MDA2] plocav sn vz pocladă
15. [MDA2] plocaz sn vz pocladă
16. [MDA2] plocot sn vz pocladă
17. [MDA2] plotad sn vz pocladă
18. [MDA2] poclad1 sm vz pocladă
19. [MDA2] poclaz sm vz pocladă
20. [MDA2] poclăz[1] s vz pocladă
21. [MDA2] poglad sm vz pocladă
22. [MDA2] porlad sn vz pocladă
23. [DLRLC] PLOCAD s. n. v. pocladă.
24. [Șăineanu, ed. VI] plocad n. Mold. V. pocladă.
25. [Scriban] plocád, -ádă și -át, V. pocladă.
26. [DOOM 3] pocladă (reg.) (desp. po-cla-) s. f., g.-d. art. poclăzii; pl. poclăzi
27. [DOOM 2] pocladă (reg.) (po-cla-) s. f., g.-d. art. poclăzii; pl. poclăzi
28. [DMLR] pocladă s. f., pl. poclăzi (poclade)
29. [IVO-III] pocladă, -clăzi.
30. [DER] plocat (plocate), s. n. – Cuvertură, pătură, macat, care servește și ca valtrap. – Var. poclad(ă), plocad(ă). Sl. pokladŭ „depus” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61), cf. clădi, năclad; pentru metateză, cf. plocon. Forma placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată fără îndoială confuziei cu fr. plaquer. Plocău (var. poclău), s. n. (Bucov., plasă de pescuit) pare var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din mag. pokhálo „pînză de păianjen”). – Cf. poclit.
31. [DAR] plocad, plocade, s.n. (reg.) v. pocladă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL