1. [DEX '09] PLÂNSET, plânsete, s. n. Plâns1; lamentație, văicăreală; (concr.) lacrimi. – Plâns1 + suf. -et.
2. [MDA2] plânset sn [At: MARCOVICI, C. 28/25 / Pl: ~e / E: plâns1 + -et] 1 Plângere (1). 2 Bocire. 3 Tânguire. 4 (Fig) Regret. 5 (Fig) Întristare. 6 (Fig) Supărare. 7 (Fig) Tristețe. 8 (Ccr) Zgomot produs de cineva care plânge. 9 (Ccr) Lacrimi. 10 (Reg; îe) A-și plânge ~ul A-și destăinui păsurile, necazurile.
3. [Șăineanu, ed. VI] plânset n. vărsare de lacrimi.
4. [DLRLC] PLÎNSET, plînsete, s. n. Plîns; lamentație, văicăreală. Surprins peste fire de acest torent de plînsete și de cuvinte și șovăind între diferite bănuieli, stăteam locului nemișcat. GALACTION, O. I 82. Copacii, pe stradă, oftează; e tuse, e plînset, e gol Și-i frig și burează. BACOVIA, O. 31. Se aude iarăși un plînset, dar un plînset înfundat, care vine parcă din inima pămîntului. SAHIA, N. 22. Murmurul, azi și oricînd, E plînset în zadar. COȘBUC, P. I 257. ◊ Fig. Iar farmecul iubirii la plînsetul de vînt Părea-va o poveste ce frunzele o cînt. PĂUN-PINCIO, P. 82. ♦ (Concretizat) Lacrimi. Ea cu ochii plini de plînset Privea gloata cum se duce, Și-un pustiu simți-mprejuru-i Și-ntuneric pe pămînt. COȘBUC, P. II 81.
5. [Scriban] plînset n., pl. e (d. plînsete, pl. d. plîns, saŭ d. plîns cu suf. et din vaĭet, țipet). Plîns (maĭ mult ca rezultat): Destul cu atîta plînset! Îs sătul de plînsete.
6. [DOOM 3] plânset s. n., pl. plânsete
7. [DOOM 2] plânset s. n., pl. plânsete
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL