1. [DEX '09] PRAFTURĂ, prafturi, s. f. (Pop.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî. [Var.: pleaftură s. f.] – Et. nec.
2. [MDA2] praftură sf [At: POLIZU / V: plea~, (reg) br~, pla~, plia~, plef~, plif~, ~toră, prea~, vr~ / Pl: ~ri / E: nct] 1 Pămătuf din păr, din câlți, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit ca unealtă a fierarului, pentru a stropi fierul și cărbunii încinși, sau pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine Si: (pop) praftoriță (1). 2 (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ sau a-i face (ori a-i da, a-i trage) (cuiva) o ~ A face pe cineva de râs. 3 (Fam; îae) A batjocori pe cineva. 4 (Fam; îae) A certa aspru pe cineva. 5 (Reg) Epitet dat unui om de nimic.
3. [DEX '98] PRAFTURĂ, prafturi, s. f. Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî. [Var.: pleaftură s. f.] – Et. nec.
4. [DLRLC] PRAFTURĂ, prafturi, s. f. Praftoriță. Trînti foile jos, Și ilăul din spinare, Și praftura din mînă. ȘEZ. VIII 110. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a certa (pe cineva), a ocărî; a trage un perdaf. Căuta să afle cine a avut gîndul rău să aducă pe capul mahalalei comisia sanitară, ca să-i facă o praftură. PAS, Z. I 218. – Variantă: pleaftură (SEVASTOS, N. 259) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] praftură (praftoriță) f. stropitoare de udat fierul ars în foc: cu praftorița udă mai adesea să-l lovești PANN. [Mold. pleaftură: de origină necunoscută].
6. [Scriban] práftură f., pl. ĭ, și (maĭ des) práftoriță f., pl. e (d. praf, pin aluz. la prafu care ĭese cînd loveștĭ cu ĭa. Cp. și cu bruft). Pomătuf orĭ împletitură de rămurele cu care ferariĭ stropesc focu cînd s’a aprins prea tare (stropitoare). Fig. A trage cuĭva o praftoriță, a-ĭ atrage un frecuș, a-l ocărî. – Mold. pleaftură, pl. plefturĭ. Și pliftură. În Olt. práftoriță înseamnă și „ușă rudimentară de nuĭele împletite” (BSG. 1922, 123).
7. [DEX '09] PLEAFTURĂ s. f. v. praftură.
8. [MDA2] braftură sf vz praftură
9. [MDA2] plaftură sf vz praftură
10. [MDA2] pleaftură sf vz praftură
11. [MDA2] pleftură sf vz praftură
12. [MDA2] pliaftură sf vz praftură
13. [MDA2] pliftură sf vz praftură[1]
14. [MDA2] praftoră sf vz praftură[1]
15. [MDA2] preaftură sf vz praftură
16. [Șăineanu, ed. VI] pleaftură f. Mold. V. praftură.
17. [Scriban] pleáftură, V. praftură.
18. [Scriban] plíftură, V. praftură.
19. [DOOM 3] praftură (pop.) s. f., g.-d. art. prafturii; pl. prafturi
20. [DOOM 2] praftură (pop.) s. f., g.-d. art. prafturii; pl. prafturi
21. [Argou] praftură, prafture s. f. 1. v. perdaf. 2. bătaie.
22. [Argou] a face(pe cineva) praftură expr. 1. a face (pe cineva) de râs. 2. a mustra / a ocărî (pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL