1. [MDA2] pleștit, ~ă a vz pleoștit
2. [DEX '09] PLEOȘTI, pleoștesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a-și pierde elanul. – Din sb. pljoštiti.
3. [DEX '09] PLEOȘTIT, -Ă, pleoștiți, -te, adj. 1. Lăsat într-o parte sau în jos; deplasat, deformat; turtit, strivit. ♦ Aplecat prin dărăpănare, distrugere, năruire. 2. Fig. (Fam.) Abătut, deprimat, descurajat, dezumflat. – V. pleoști.
4. [MDA2] pleoști [At: ANON. CAR. / V: (îrg) plești, ploști, pluști, (reg) pliști / Pzi: ~tesc / E: srb pljožtiti] 1-2 vrt A (se) lăsa în jos sau într-o parte sub apăsarea unei greutăți. 3-4 vrt (Pex) A (se) deforma. 5-6 vrt A (se) turti. 7 vr (Trs; îf plești) A cădea pe gheață cu picioarele depărtate unul de celălalt. 8 vr (Ban; îf plești, pliști) A se ascunde. 9 vr (Buc) A se pleca înaintea cuiva, în semn de respect. 10 vr (Fig; fam) A-și pierde vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziție. 11 vr (Fig; fam) A deveni istovit, abătut sau deprimat Si: (fam; fig) a se dezumfla.
5. [MDA2] pleoștit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (înv) pleș~ (reg) plio~, plo~, pluș~ / Pl: ~iți, ~e / E: pleoști] 1 a Lăsat într-o parte sau în jos sub presiunea unei greutăți. 2 a (Pex) Deformat. 3 a Turtit. 4 sm (Reg) Epitet dat unui om cu nasul mic și turtit Si: (reg) plut. 5 a (Olt; îf pluștit) Culcat la pământ Si: întins. 6 a (Fig; fam) Care și-a pierdut vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziție Si: abătut, deprimat, istovit.
6. [MDA2] plești v vz pleoști
7. [MDA2] plioștit, ~ă a vz pleoștit
8. [MDA2] pliști v vz pleoști
9. [MDA2] ploști v vz pleoști
10. [MDA2] ploștit, ~ă a vz pleoștit
11. [MDA2] pluști v vz pleoști
12. [MDA2] pluștit, ~ă a vz pleoștit
13. [DEX '98] PLEOȘTI, pleoștesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a se dezumfla. – Din scr. pljoštiti.
14. [DLRLC] PLEOȘTI, pleoștesc, vb. IV. (Și în forma ploști) 1. Tranz. A turti, a lăți, a deforma (sub o greutate). A prins a-și scărpina ceafa... tot pleoștindu-și streașină căciulii către vîrful nasului. GALAN, Z. R. 226. ◊ Fig. (Familiar) Și-i mai dete una-n cap, Și mi-l ploști. PĂSCULESCU, L. P. 258. ◊ Refl. Noroiul... se ploștea în stropi galbeni pe pantalonii trecătorilor. MACEDONSKI, O. III 81. 2. Tranz. (Cu complementul «cap» sau «ureche») A lăsa în jos, a apleca. Un măgar mare... o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise sau rădicase Cîte-o ureche-n semn de favor. ALEXANDRESCU, M. 318. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A-și pierde elanul, buna dispoziție; a rămîne abătut, deprimat. Nadina îi zise cu indiferență: ia seama că pornești pe urmele căpitanului! Tînărul se pleoști parcă ar fi primit un duș rece. REBREANU, R. I 221. – Pronunțat: pleoș-. – Variantă: ploști vb.IV.
15. [DLRLC] PLEOȘTIT, -Ă, pleoștiți, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale corpului) Care și-a pierdut forma sau poziția normală, care atîrnă fără vlagă, bleg, aplecat în jos. Din cocîrjat cum era, se aplecase și mai mult; avea umerii pleoștiți, mîinile lipsite de vlagă. MIHALE, O. 526. Avea urechile pleoștite și un mic smoc de barbă. CĂLINESCU, E. O. I 19. Negoiță apuca de urechile pleoștite și trăgea din răsputeri. GALACTION, O. I 295. 2. (Mai ales despre pălării) Lăsat în jos, deformat, lăbărțat, turtit. Și moșneagul rămase așa... cu pălăria pleoștită trasă pînă peste urechi. SADOVEANU, O. III 571. Cînd îl vedea trist și umil, cu șapca pleoștită și cravata strîmbă, îi venea să țipe, să-l zgîlțîie și să-l zgîrie. BART, E. 240. Sub pălăria lui de paie, cu borduri largi și pleoștite... vechilul lui Leonida stă cu mîinile în buzunar. VLAHUȚĂ, O. A. 368. ◊ (Prin analogie, despre acoperișul caselor sau despre clădiri) O biserică de lemn, văruită pe din afară, pleoștită, joasă și cu ochiuri mici de fereastră. CĂLINESCU, E. 31. Casa văduvei vine chiar peste drum de bisericuța bătrînă, pleoștită și dărăpănată. REBREANU, I. 11. Într-un fund de mahala văd o cocioabă veche, pleoștită, îngropată în pămînt pînă la ferești. VLAHUȚĂ, O. AL. I 92. 3. Fig. (Despre persoane) Deprimat, abătut, descurajat. Florica... stătea tot așa de pleoștită ca și dînsul. REBREANU, I. 25. Ion fugi pleoștit ca cînele cărui, în loc de-un os, i se aruncă o piatră. GANE, N. II 215.
16. [DLRLC] PLOȘTI vb. IV v. pleoști.
17. [Șăineanu, ed. VI] pleoștì v. 1. a (se) încovoia de greutate: acoperișul casei se pleoști; 2. a se turti: cu urechea pleoștită GR. AL. [Serb. PLOȘTITĬ].
18. [Scriban] pleoștésc (eo dift.) v. tr. (sîrb. pljoštiti, ploštiti, plosniti, a turti; bg. plĭuštĭy, rut. pliúštiti, rus. ploščitĭ, plĭuščitĭ, plĭúsnitĭ, pol. plaszczyc, ceh. ploštiti. V. plesnesc, bleojdesc, bleștesc). Turtesc, fac să se lase în jos orĭ la o parte: pălăria pleoștită (Sadov. VR. 1911, 1, 14), greutatea zăpeziĭ a pleoștit acoperișu, acoperișu s’a pleoștit. – În Maram. pleștesc, în Ban. Olt. pluștesc. V. tăpșesc.
19. [Scriban] pleoștít, -ă adj. (eo dift.). Turtit, lăsat în jos: pălărie pleoștită pe-o ureche. Bleg: urechĭ pleoștite. Scund, jos, tupilat: o casă pleoștită.
20. [Scriban] pluștésc, V. pleoștesc.
21. [DOOM 3] pleoști (a ~) (desp. pleoș-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleoștesc, 3 sg. pleoștește, imperf. 1 pleoșteam; conj. prez. 1 sg. să pleoștesc, 3 să pleoștească
22. [DOOM 2] pleoști (a ~) (pleoș-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleoștesc, imperf. 3 sg. pleoștea; conj. prez. 3 să pleoștească
23. [DOR] plioștit adj. m., pl. plioștiți; f. sg. plioștită, pl. plioștite
24. [MDO] pleoști (2 sil.)
25. [IVO-III] pleoștesc, -team 1 imp.
26. [Argou] pleoști, pleoștesc v. r. a deveni abătut / deprimat
27. [Argou] pleoștit, -ă, pleoștiți, -te adj. abătut, descurajat, deprimat
28. [DRAM 2021] pleoștí, pleoștesc, v.r. 1. A se turti, a se lăsa în jos. 2. A se dezumfla. – Din sl. pljoštiti „a turti” (Scriban, DEX, MDA).
29. [DRAM 2021] pleoștít, -ă, pleostiți, -te, adj. Lăsat într-o parte, teșit, turtit. – Din pleoști.
30. [DRAM 2015] pleoști, pleoștesc, vb. refl. – 1. A se turti, a se lăsa în jos. 2. A se dezumfla. – Din sl. pljoštiti „a turti” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
31. [DRAM 2015] pleoștit, -ă, pleostiți, -te, adj. – Lăsat într-o parte, teșit, turtit. – Din pleoști.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL