1. [DEX '09] PLESCAVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescaiță s. f.] – Din sb. pljuskavice.
2. [MDA2] plescaviță sf [At: POLIZU / V: (reg) plăs~, ~aiță, ~aniță, ~căiță, ~căjiță, ~căniță (Pl: ~iți), ~căviță, pleșcaiță, pleșc~ / Pl: ~țe / E: srb pljuskavice] 1 (Mpp) Boală de piele caracterizate prin erupții, eczeme etc., în special pe picioare sau în jurul gurii. 2 (Pop; ccr) Erupție, eczemă etc. care apare ca urmare a plescăviței (1) Vz spuzeală. 3 (Pan; reg; csc; îf plescaniță) Părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă. 4 (Reg) Plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). 5 (Bot; reg; îf plescaiță, pleșcaiță) Șopârlaiță-albă (Parnassia palustris). 6 (Bot; reg) Gușa-porumbului (Cucubalous baccifer). 7 (Reg; îc) ~-roșie Arăriel (Cynoglossum officinale). 8 (Orn; reg; îf pleșcaiță) Codobatură (Motacilla alba).
3. [DEX '98] PLESCAVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescaiță s. f.] – Din scr. pljuskavice.
4. [DLRLC] PLESCAVIȚĂ s. f. Numele popular al unor boli de piele care produc bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. (Cu pronunțare regională) Întîi i-a ieșit o plescaghiță, era cît un pitac, și de ce-o scărpina, de ce se lățea. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variante: plescaită, plescaniță (I. CR. III 142) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] plescaviță f. bășicuțe pe fluierele picioarelor din cari apoi se fac răni. [Serb. PLĬUSKAVIȚE].
6. [Scriban] plescáviță și -áiță f., pl. e (sîrb. [bg.] pleskavica, ploaĭe cu beșicĭ, pljuskavice, plescaiță, d. pleskati și pljuskati, a pleoscăi, pljuštati, a ploŭa cu cofa. Cp. cu prahaviță). Numele maĭ multor boale de pele (eczemă, impetigo ș. a.). Bucov. Numele unor plante cariofilee (cucúbalus báccifer [numită și gușa porumbuluĭ] și maláchium aquáticum).
7. [DEX '09] PLESCAIȚĂ s. f. v. plescaviță.
8. [MDA2] plăscaviță sf vz plescaviță
9. [MDA2] plescaiță sf vz plescaviță
10. [MDA2] plescaniță sf vz plescaviță
11. [MDA2] plescăiță sf vz plescaviță
12. [MDA2] plescăjiță sf vz plescaviță
13. [MDA2] plescăniță2 sf vz plescaviță
14. [MDA2] plescăviță sf vz plescaviță
15. [MDA2] pleșcaiță[1] sf vz plescaviță
16. [MDA2] pleșcaviță sf vz plescaviță
17. [DLRLC] PLESCANIȚĂ s. f. v. plescaviță.
18. [DOOM 3] plescaviță (pop.) s. f., g.-d. art. plescaviței; pl. plescavițe
19. [DOOM 2] plescaviță (pop.) s. f., g.-d. art. plescaviței; pl. plescavițe
20. [DER] plescaviță (plescavițe), s. f. – 1. Eczemă, erupție. – 2. Diferite plante: Malachium aquaticum, Cynoglossum officinale, Cucuballus baccifer etc. – Var. plesca(gh)iță. Bg., sb. pljuskavica (Tiktin).
21. [DAR] plescaviță, plescavițe, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin erupții, eczeme, bube, puroi, răni; spuzeală. 2. (reg.; cu sens colectiv, în forma „plercaniță”) părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă. 3. (reg.) plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe. 4. (reg.; în forma „plescaiță”) mică plantă cu flori mari albe și cu fructul o capsulă; șopârliță albă. 5. (reg.) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui și cu fructe ca niște bobițe negre; gușa-porumbelului. 6. (reg.; în forma „pleșcaiță”) codobatură (mică pasăre migratoare, care trăiește pe marginea apelor, cu coada lungă, mereu mișcătoare).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL