1. [DEX '09] PLESCĂITURĂ, plescăituri, s. f. Plescăit. [Pr.: -că-i-] – Plescăi + suf. -tură.
2. [MDA2] plescăitură sf [At: REBREANU, N. 10 / V: (înv) pleș~, (reg) plis~ / P: ~că-i~ / Pl: ~ri / E: plescăi + -(i)tură] 1 Plescăire (5). 2 (Rar) Fâlfâit. 3 Pleoscăire (4). 4-5 (Mun; îf pliscăitură) Plescăială (3-4).
3. [DLRLC] PLESCĂITURĂ, plescăituri, s. f. Zgomot produs de căderea unui obiect în apă, de apa izbită de un corp tare, de lovituri date cu un corp elastic etc. Se auziră dinăuntru numai plescăituri de palme. REBREANU, R. I 112.
4. [MDA2] pleșcăitură sf vz plescăitură
5. [DOOM 3] plescăitură (desp. -că-i-) s. f., g.-d. art. plescăiturii; pl. plescăituri
6. [DOOM 2] plescăitură (-că-i-) s. f., g.-d. art. plescăiturii; pl. plescăituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL