1. [DEX '09] PLEOSCĂIT, pleoscăituri, s. n. Faptul de a pleoscăi; plescăit. – V. pleoscăi.
2. [MDA2] pleoscăit2, ~ă a [At: REBREANU, R. I 16 / Pl: ~iți, ~e / E: pleoscăi] Care pleoscăie (5) Si: zgomotos.
3. [MDA2] pleoscăit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: pleoscăi] 1-4 Pleoscăire (1, 3-5).
4. [DLRLC] PLEOSCĂIT1, pleoscăituri, s. n. Faptul de a pleoscăi, zgomot produs de apă cînd se izbește de un corp tare; plescăit. Nu se auzea decît pleoscăitul cadențat al valurilor lovite de chei. BART, S. M. 61. Ploaia deasă cade și vîntul vîjîie peste tufari. Dar cei culcați între spini nu-i simt pleoscăitul. La GHEREA, ST. CR. II 87.
5. [Șăineanu, ed. VI] pleoscăit n. sgomotul valurilor ușor agitate.
6. [Scriban] pleoscăít (eo dift.) n., pl. urĭ. Huĭetu produs de pleoscăire: pleoscăitu valurilor. V. pic 2.
7. [DEX '09] PLEOSCĂI, pleoscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. [Var.: (reg.) pleoșcăi vb. IV] – Pleosc + suf. -ăi.
8. [DEX '09] PLEOȘCĂI vb. IV v. pleoscăi.
9. [MDA2] pleoscăi vi [At: KLEIN, D. 400 / V: (reg) ~oșcăi, plios~, plius~ / Pzi: pleoscăi, ~esc / E: pleosc + -ăi cf srb pljuskati] 1 A scoate un sunet caracteristic, prin pocnirea sau plesnirea unui corp solid de alt corp solid sau prin lovirea de ceva tare Si: a plescăi (2). 2 (Rar) A aplauda. 3-4 (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) (A se lovi sau) a fi lovit (de sau) cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic Si: a plescăi (4-5), (reg) a piescăni (2-3). 5 A plescăi (1). 6 A mânca cu zgomot Si: a plescăi (7), (reg) a plioscăni (1).
10. [MDA2] pleoșcăi v vz pleoscăi
11. [MDA2] plioscăi v vz pleoscăi
12. [MDA2] pliuscăi v vz pleoscăi
13. [DLRLC] PLEOSCĂI, pleoscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. De afară se auzeau pleoscăind picături mai mari și mai dese. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Glodul pleoscăia cît colo de pe picioare. CONTEMPORANUL, VI 293. Și s-a dus singură iară, Din papuci tot pleoscăind. TEODORESCU, P. P. 153. ♦ A bate din palme; a plesni. V. aplauda. Încep să plescăiască[1] din palme, strigînd toți ura! CARAGIALE, la CADE. – Variante: pleoșcăi (SLAVICI, O. II 144), pliscăi (ȘEZ. XIII 189), plișcăi (SLAVICI, O. II 144) vb. IV.
14. [DLRLC] PLEOSCĂÎT2, -Ă, pleoscăiți, -te, adj. (Rar) Însoțit de un zgomot caracteristic. Cîte-o pupătură mai pleoscăită și mai ales țipete stăruitoare după hamali. REBREANU, R. I 16.
15. [DLRLC] PLISCĂI vb. IV v. pleoscăi.
16. [DLRLC] PLIȘCĂI vb. IV v. pleoscăi.
17. [DLRM] PLISCĂI vb. IV. v. pleoscăi.
18. [Șăineanu, ed. VI] pleoscăì v. 1. a face un sgomot ascuțit (cu limba, degetele, mâinile, etc.); 2. a se întreciocni: valurile apei încet pleoscăiau. [Onomatopee].
19. [Scriban] pleóscăĭ și -ĭésc (eo dift.) v. tr. (d. pleosc saŭ plescăĭ). Se zice despre apă, palmă saŭ limbă cînd se izbește și produce un huĭet: valurile pleoscăĭaŭ între stîncĭ, s’a auzit o palmă pleoscăind, mitocanu pleoscăĭește (saŭ: plescăĭește) din limbă după ce bea vin.
20. [DOOM 3] pleoscăit (desp. pleos-) s. n., pl. pleoscăituri
21. [DOOM 2] pleoscăit (pleos-) s. n., pl. pleoscăituri
22. [DOOM 3] pleoscăi (a ~) (desp. pleos-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pleoscăi, 3 pleoscăie, imperf. 1 pleoscăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să pleoscăi, 3 să pleoscăie
23. [DOOM 2] pleoscăi (a ~) (pleos-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pleoscăi, 3 pleoscăie, imperf. 3 sg. pleoscăia; conj. prez. 3 să pleoscăie
24. [IVO-III] pleoscăesc, -căe 3, -căiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL