1. [DEX '09] PLENUI, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui.
2. [MDA2] plenui[1] vt [At: PSALT. 227 / Pzi: ~esc / E: plean + -ui] (Îrg) A jefui.
3. [DLRLC] PLENUI, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A jefui, a prăda, a face plean. Arseră orașul și plenuiră țara împrejur. BĂLCESCU, O. II 202.
4. [Șăineanu, ed. VI] plenuì v. a face plean, a prăda (vorbă ieșită din uz): arseră orașul și plenuiră țara împrejur BĂLC.
5. [Scriban] plenuĭésc v. tr. (d. plean). Vechĭ. Jăfuĭesc, prad. V. pleșcuĭesc.
6. [DOOM 3] plenui (a ~) (a jefui) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiesc, 3 sg. plenuiește, imperf. 1 plenuiam; conj. prez. 1 sg. să plenuiesc, 3 să plenuiască
7. [DOOM 2] plenui (a ~) (a jefui) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiesc, imperf. 3 sg. plenuia; conj. prez. 3 să plenuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL