1. [DEX '09] PLENIPOTENȚIAR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) învestită cu puteri depline în a purta tratative și a încheia acorduri internaționale; plenipotent. ◊ Ministru plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire.
2. [MDA2] plenipotențiar [At: R. GRECEANU, ap. CM II, 186 / P: ~ți-ar / V: (înv) ~iu, ~al, prenepotențial / Pl: ~i / E: lat plenipotentiarius, fr plénipotentiaire] 1-2 sm, am (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline Si: (înv) plenipotent (1-2). 3-4 sm, am (Înv; pgn) (Persoană) care este învestită cu puteri depline de un stat, de o organizație, de o colectivitate etc. într-o împrejurare dată Si: (înv) plenipotent (3-4). 5 am (Îs) Ministru ~ Agent diplomatic imediat inferior în grad ambasadorului, care reprezintă un stat la negocieri, la încheierea unui tratat, la o conferință internațională etc., pe baza deplinelor puteri încredințate de acel stat. 6 am (Îas) Agent diplomatic care conduce o delegație.
3. [DEX '98] PLENIPOTENȚIAR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire.
4. [DLRLC] PLENIPOTENȚIAR, -Ă, plenipotențiari, -e, adj. Care reprezintă conducerea unui stat pe lîngă guvernele altor țări, avînd pentru aceasta puteri depline. Abie o poate scoate-n capăt cu cheltuielile impuse unui ministru plenipotențiar. ALECSANDRI, S. 12. ♦ Deplin, total. Puteri plenipotențiare. – Pronunțat: -ți-ar.
5. [DN] PLENIPOTENȚIAR adj.m. Ministru plenipotențiar = persoană care reprezintă conducerea unui stat pe lîngă guvernele altor state, fiind investită pentru aceasta cu puteri depline. [Pron. -ți-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plénipotentiaire].
6. [MDN '00] PLENIPOTENȚIAR s. m., adj. (diplomat) cu rang imediat inferior ambasadorului, învestit cu puteri depline de către autoritatea competentă a statului pe care îl reprezintă. (< fr. plénipotentiaire, lat. plenipotentiarius)
7. [Șăineanu, ed. VI] plenipotențiar m. diplomat însărcinat cu puteri depline. ║ a. ministru plenipotențiar.
8. [Scriban] *plenipotențiár m. (d. plenipotență; fr. plenipotentiaire). Diplomat cu putere deplină de a face ceva. Adj. Ministru plenipotențiar. V. omnipotent.
9. [MDA2] plenipotențial sm, am vz plenipotențiar
10. [MDA2] plenipotențiariu sm, am vz plenipotențiar
11. [MDA2] prenepotențial sm, a vz plenipotențiar
12. [DOOM 3] !plenipotențiar (desp. -ți-ar) adj. m. (ambasador ~), pl. plenipotențiari; f. plenipotențiară (comisie), pl. plenipotențiare
13. [DOOM 2] !plenipotențiar (-ți-ar) adj. m., pl. plenipotențiari
14. [IVO-III] plenipotențiar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL