1. [DEX '09] PLENIPOTENT, plenipotenți, s. m., adj. (Înv.) Plenipotențiar. – Din lat. plenipotens, -ntis.
2. [MDA2] plenipotent sm, am [At: AR (1829), 472/19 / V: ~tinte, plini~ sm / Pl: ~nți / E: lat plenipotens, -ntis] (Înv) 1-4 Plenipotențiar (1-4).
3. [DLRLC] PLENIPOTENT, plenipotenți, adj. m. (Învechit) Plenipotențiar. Fu numit ministru plenipotent lîngă curtea Petersburgului. NEGRUZZI, S. II 148. ◊ (R ar, substantivat) Înainte de întrunirea plenipotenților. GHICA, la CADE.
4. [MDA2] plenipotinte sm vz plenipotent
5. [MDA2] plinipotent sm vz plenipotent
6. [DOOM 3] plenipotent (înv.) adj. m. (ministru ~), s. m., pl. plenipotenți
7. [DOOM 2] plenipotent (înv.) adj. m., s. m., pl. plenipotenți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL