1. [MDN '00] PLEIOTROPIE s. f. capacitate a unei gene de a condiționa apariția concomitentă a mai multor caractere ereditare; pleiotropism. (< fr. pléiotropie)
2. [DETS] PLEIO- „mai mult, mai mare, multiplu, variat”. ◊ gr. pleion „mai mult, mai abundent” > fr. pléio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. pleio-. □ ~caziu (~chaziu) (v. -caziu), s. n., inflorescență cimoasă la care de sub floarea terminală pornesc mai multe axe florale laterale; sin. policaziu; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Cu mai multe cicluri de viață. 2. Cu mai multe verticile; ~cotile (v. -cotil), adj., s. f. pl., (plante) al căror embrion posedă mai mult de două cotiledoane; ~crom (v. -crom), adj., (despre fecale) colorat excesiv din cauza unei cantități mărite de fiere; ~cromie (v. -cromie), s. f., exces de materie colorantă într-un lichid organic; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care utilizează hrană variată, animală și vegetală; ~file (v. -fil2), adj., s. f., 1. adj., s. f. pl., (Plante) cu un număr de frunze mai mare decît cel caracteristic speciei. 2. adj., s. f. pl., (Frunze) compuse dintr-un număr de foliole mai mare decît cel normal; ~gamie (v. -gamie), s. f., maturizare succesivă și decalată în timp a polenului generat de florile aceleiași plante; ~mer (v. -mer), adj., (despre organisme) care prezintă un număr mai mare de elemente structurale decît cel normal; ~morf (v. -morf), adj., (despre organisme) care prezintă mai multe aspecte morfologice în cursul dezvoltării ontogenetice; sin. pleiomorfic; ~morfic (v. -morfic), adj., pleiomorf*; ~petal (v. -petal), adj., cu mai multe petale; ~sperm (v. -sperm), adj., (despre fructe) cu semințe numeroase; ~taxie (v. -taxie), s. f., multiplicare anormală a verticilelor foliare sau florale; ~tipic (v. -tipic), adj., politipic*; ~tom (v. -tom), adj., divizat în mai multe părți; ~top (v. -top), adj., (despre animale) care are un areal de răspîndire foarte larg; ~trop (v. -trop), adj., (despre gene) care controlează două sau mai multe caracteristici ereditare; ~tropie (v. -tropie), s. f., situație în care aceeași genă se manifestă concomitent prin mai multe caractere; ~xen (v. -xen), adj., (despre paraziți) care poate trăi pe mai multe gazde; ~xenie (v. -xenie), s. f., capacitatea organismelor de a parazita mai multe specii de plante.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL