1. [DEX '09] PLEBEIAN, -Ă, plebeieni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. Plebeu (1). 2. Plebeu (2). [Pr.: -be-ian] – Din fr. plébéien.
2. [MDA2] plebeian, ~ă [At: CANTACUZINO, N. P. 152r/23 / P: ~be-ian / V: (înv) ~bian / Pl: ~ieni, ~iene, (înv) ~i, ~e / E: fr plébien] (Liv) 1-4 smf, a Plebeu (1-4). 5 a Care este specific plebeilor (1). 6 a Care exprimă gândurile, aspirațiile etc. plebeilor (1).
3. [DLRLC] PLEBEIAN, -Ă, plebeieni, -e, adj. (Rar) De plebeu, al plebeilor. Pătura plebeiană a Romei antice. ♦ (Substantivat) Plebeu. Plebeianul, ca și scepticul, atins de o melancolie pripită... își dăruia dragostea și simpatia poeților, cari ziceau că fericirea nu este cu putință. GHEREA, ST. CR. I 58. Rareori un plebeian putea să străbată zidurile cetății în care sta închisă boierimea Moldovei și a Țării Romînești. KOGĂLNICEANU, S. A. 201.
4. [DN] PLEBEIAN, -Ă adj. Referitor la plebe; al plebeilor; plebeic. // s.m. și f. Plebeu. [Pron. -be-ian, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. plébéien].
5. [MDN '00] PLEBEIAN, -Ă I. adj., s. m. f. plebeu. II. adj. referitor la plebe; plebeic. (< fr. plébéien)
6. [MDA2] plebian, ~ă smf, a vz plebeian
7. [DOOM 3] plebeian (livr.) adj. m., s. m., pl. plebeieni; adj. f., s. f. plebeiană, pl. plebeiene
8. [DOOM 2] plebeian (livr.) adj. m., s. m., pl. plebeieni; adj. f., s. f. plebeiană, pl. plebeiene
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL