1. [DEX '09] PLEAȘCĂ, plești, s. f. 1. (Pop. și fam.) Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani. 2. (Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din bg., sb. pljačka.
2. [MDA2] pleașcă2 sf [At: CHEST. II, 125/110, 182 / Pl: ? / E: cf plașcă1] (Mol) Bucată de lemn sau de fier cu care se umple o scobitură a unei bârne strâmbe sau care se adaugă pentru a întări o grindă slabă ori pentru a prelungi o bârnă scurtă.
3. [MDA2] pleașcă1 [At: BOLLIAC, ap. TDRG / V: (înv) plașcă, plească / Pl: plășci, plașce / E: bg плячка] 1 sf (Înv) Captură de război Si: jaf, pradă. 2 sf (Înv) Rechiziție. 3 sf (Înv; pex) Ceea ce se ia prin rechiziție. 4 sf (Înv; îlv) A face ~ A jefui. 5 sf (Pfm) Noroc neașteptat Si: chilipir. 6 sf (Pfm; ccr) Ceea ce se obține prin noroc, prin chilipir, pe gratis sau extrem de convenabil. 7 sf (Îe) A umbla în (sau cu, după) ~ ori a căuta ~ A umbla după situații avantajoase. 8 av (Înv) Pe nemuncite Si: degeaba, gratis. 9 av (Înv) În schimbul unui preț extrem de convenabil. 10 av (Pex) Aproape pe gratis.
4. [DEX '98] PLEAȘCĂ s. f. 1. Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani. 2. (Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din bg., scr. pljačka.
5. [DLRLC] PLEAȘCĂ s. f. 1. (Mai ales în construcție cu verbele «a cădea», «a da») Cîștig neașteptat (de obicei nemeritat, obținut fără osteneală); chilipir. Tu ce-ai făcut, năucule, cînd ți-a căzut pe cap atîta pleașcă? GALAN, Z. R. 39. Asta-i o avere. Tocmai lor să le cadă așa pleașcă! SADOVEANU, P. M. 302. Auzind că dă o așa pleașcă peste el... pornește cu finu-său spre comoară. ȘEZ. IV 2. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani, în cinste. Cei care au băut pe pleașcă de la mine se vor fi gîndind: bre! cumplit s-a îmbătat Luca Stroescu! SADOVEANU, O. I 397. ◊ Expr. A căuta (sau a umbla după) pleașcă = a căuta o afacere bună, a umbla după chilipir. 2. (Învechit și arhaizant) Acțiune de jaf (în timp de război); jefuire, pradă. Apoi se risipiră pe plaiul romînesc după haraci și după pleașcă. GALACTION, O. I 276. Libertatea de pleașcă de care se bucurau. căpitanii din oștirea lui Ipsilante. GHICA, S. 107.
6. [Șăineanu, ed. VI] pleașcă m. (ironic) om chel. [V. pleș].
7. [Șăineanu, ed. VI] pleașcă f. V. plașcă.
8. [Șăineanu, ed. VI] pleașcă f. 1. pradă luată dela vrăjmaș; 2. jaf, chilipir: caută pleașcă; 3. Zool. plevușcă. [Bulg. PLĬAČKĂ, jaf].
9. [Scriban] 2) pleáșcă f., pl. pleștĭ și pleșcĭ (met. din șleapcă). Mold. sud. Iron. Pălărie orĭ bonetă moale și turtită (V. tîrchilă). Cataplazmă din cîlț și gălbenuș care se pune pe la țară în capu copiilor, se toarnă spirt deasupra și se dă foc în credință că se vor vindeca de boala de stomah (V. moxă).
10. [Scriban] 1) pleáșcă f., pl. pleștĭ și (sud) pleșcĭ (bg. sîrb. pljačka, turc. plačla, pradă). Fam. Pradă. Chilipir, cîștig fără muncă: leneșiĭ umblă după pleașcă.
11. [MDA2] fleașcă3 sf vz pleașcă4
12. [MDA2] plașcă4 sf vz pleașcă1
13. [MDA2] plească1 sf vz pleașcă1
14. [DOOM 3] pleașcă (pradă, chilipir) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pleștii; pl. plești
15. [DOOM 2] !pleașcă (pradă, chilipir) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pleștii; pl. plești
16. [IVO-III] pleașcă, plește.
17. [DER] pleașcă (plești), s. f. – 1. Pradă. – 2. Chilipir. – Mr. pleașcă, pleacică. Dublet al lui plașcă; pentru semantism ct. it. sacco „sac” și „jaf”. Mai puțin probabil din sb., cr. pljačka (Cihac, II, 262; Skok, REB, II, 31-42), tc. plaçka (Lokotsch 1665), ngr. πλαϰώνω „a oprima” (Vasmer, Gr., 119). – Der. pleșcan (var. pleșcar), s. m. (oportunist; persoană care umblă după chilipiruri); pleșcui, vb. (a jefui; a umbla după chilipiruri); pleșcuitor, adj. (înv., jefuitor).
18. [Argou] pleașcă s. f. sg. câștig neașteptat, obținut fără muncă; chilipir; pomană
19. [DAR] pleașcă3 s.f. sg. (reg.) om chel.
20. [DAR] pleașcă2 s.f. (reg.) bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întărește o grindă slabă sau se prelungește o bârnă scurtă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL