1. [DEX '09] PLAYBOY, playboy, s. m. Tânăr elegant, cu fizic plăcut, care are succes la femei și duce o viață ușoară. [Pr.: pleĭboi] – Cuv. engl.
2. [MDA2] play-boy smi [At: DN3 / P: plei-boi / E: eg play-boy] (Agm) Bărbat care duce o viață de distracții în localuri de noapte, în societate etc. și care are succes la femei.
3. [DEX '98] PLAY-BOY s. m. Tânăr elegant, cu fizic plăcut, care are succes la femei și duce o viață ușoară. [Pr.: plei-boi] – Cuv. engl.
4. [DN] PLAY-BOY s.m. (Anglicism) Persoană care duce o viață de distracții în localuri de noapte, în societate etc. [Pron. plei-boi, pl. play-boys. / < engl. play-boy].
5. [MDN '00] PLAY-BOY [PLEI-BOI] s. m. tânăr bogat, elegant și cu fizic plăcut, cu succes la femei, care duce o viață de distracții în localuri de noapte, în societate etc. (< engl. play-boy)
6. [DCR2] play-boy s. m., adj. Tânăr bogat care-și petrece viața în distracții ◊ „Academicienii par deseori șomeri și play-boys-ii – miliardari.” Cont. 25 VI 71 p. 6. ◊ „Florin Piersic a pus toată nestinsa lui strălucire exterioară împotriva încăpățânării unora sub înfățișarea de «play-boy».” R.l. 17 I 75 p. 2. ◊ „Templer, Kojak, Columbo erau convocați săptămânal să perforeze enigma. Fiecare o făcea în felul său: unul în stil play-boy flegmatic, altul în stil bonom populist, altul în stil nonșalant-intelectual.” Cont. 23 VI 78 p. 9; v. R.lit. 14 XI 74 p. 24 [pron. pleiboi] (din engl. americ. play-boy, cf. fr. play-boy; PR 1960; D. Am.; DN3, DEX-S)
7. [DOOM 3] !playboy (engl.) [pron. pleĭboĭ] s. m., art. playboyul [pron. pleĭboĭul]; pl. playboy, (rar) art. playboyi [pron. pleĭboiĭ]
8. [DOOM 2] playboy (angl.) [pron. pleĭboĭ] s. m., art. playboy-ul; pl. playboy, art. playboy-i
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL