1. [DEX '09] PLĂVIU, -IE, plăvii, adj. (Înv. și reg.; despre oameni) Plăviț (2). ♦ (Înv.) Palid. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -iu.
2. [MDA2] plăviu, ~ie a [At: BOLINTINEANU, O. 57 / Pl: -ii / E: plav2 + -iu] 1 (Îvr; d. oameni sau părul lor) Blond. 2 (Îvr; d. oameni) Care are pielea foarte albă, părul blond și ochi albaștri Si: (înv) plăvâi (2). 3 (Înv) Palid.
3. [DLRLC] PLĂVIU, -IE, plăvii, adj. (Despre persoane) Blond. Atunci a oprit pe un băiețaș plăviu, care i se părea mai de înțeles. POPA, V. 171. ♦ (Despre figura cuiva) Palid. Ea desface vălul, fața-i e plăvie. BOLINTINEANU, la TDRG.
4. [Șăineanu, ed. VI] plăviu a. bălan: sora cea plăvie BOL. [V. plăvan].
5. [DOOM 3] plăviu (înv., reg.) adj. m., f. plăvie; pl. m. și f. plăvii
6. [DOOM 2] plăviu (înv., reg.) adj. m., f. plăvie; pl. m. și f. plăvii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL