1. [DEX '09] PAVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež.
2. [MDA2] pavăză sf [At: MOXA, 375/22 / V: (înv) ~ăță, paveză, pla~, plaveză, povază (A: nct) / Pl: paveze, (înv) ~ze / E: pn pawęż, it pavese] 1 Armă defensivă de diverse forme, precum dreptunghiulară, rotundă, ovală etc. sau mărimi, confecționată din metal, lemn, piele etc. și folosită în Antichitate și în Evul Mediu Si: scut. 2 (Fig) Ajutor. 3 (Fig) Apărare. 4 (Fig) Sprijin. 5 (Fig) Protecție pentru cineva sau ceva. 6 (Înv) Stemă. 7 (Înv) Copcă. 8 (Bot; reg) Jaleș (Stachys germanica). 9 (Bot; reg) Jaleș-de-câmp (Stachys recta).
3. [DLRLC] PAVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. Mulți aveau topoare cu coada scurtă și paveze ușoare de lemn de tei pentru apărarea capului de săbii. SADOVEANU, O. I 542. Caii pier Și armele răsună pe paveze de fier. BOLINTINEANU, O. 52. Vînătorii de lei... au toți paveze mari, rotunde, din dosul cărora se ascund. ODOBESCU, S. III 119. Scutierii trec acuma Purtînd paveze în mîni. NEGRUZZI, S. II 78. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra. Alții cu pieptul în poartă Pavăză stau vîjîind din oțel. COȘBUC, AE. 41. 2. Fig. (Numai la sg.) Apărare, ocrotire, sprijin. Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost O pavăză-n lupte... Cîntămu-i supremul ei cîntec. COȘBUC, P. iII 103. Turnu-Severin cetate întărită odinioară, apărată de-un șanț adînc pe care, la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipală Dunărea, puind-o astfel sub o pavăză de apă din toate părțile. VLAHUȚĂ, R. P. 8.
4. [Șăineanu, ed. VI] pavăză f. 1. scut mare ce acopere tot corpul unui pedestru; 2. Bot. jaleș. [It. PAVESE, printr’un intermediar slav].
5. [Scriban] pávăză f., pl. eze (pol. pawež[a], ceh. pavéza, d. it. pavése și palvése; fr. pavois. V. pavoazez). Scut de bătălie (Vechĭ). Jaleș. – Și -ăță și plav- (după platoșá orĭ it. palvese). Dim. pevecĭoară, pl. e.
6. [MDA2] pavăță sf vz pavăză
7. [MDA2] paveză sf vz pavăză
8. [MDA2] plavăză sf vz pavăză
9. [MDA2] plaveză sf vz pavăză
10. [MDA2] povază[1] sf vz pavăză
11. [Scriban] plávăză, V. pavăză.
12. [DOOM 3] pavăză s. f., g.-d. art. pavezei; pl. paveze
13. [DOOM 2] pavăză s. f., g.-d. art. pavezei; pl. paveze
14. [IVO-III] pavăză, -veze.
15. [DER] pavăză (-veze), s. f. – 1. Scut. – 2. Protecție, apărare. – 3. Plantă (Stachys germanica). – Var. înv. paveză. It. pavese, prin intermediul pol. pawez(a) (Cihac, II, 249; Miklosich, Slaw. Elem., 34; REW 6311), ceh. paveza (Densusianu, GS, VI, 363). – Der. pavățaș (var. pavesar), s. m. (soldat înarmat cu scut).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL