Definiție și ce înseamnă platinare

1. [DEX '09] PLATINARE, platinări, s. f. Acțiunea de a platina și rezultatul ei. – V. platina.

2. [MDA2] platinare sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~nări / E: platina] 1 Acoperire a metalelor sau a altor materiale cu un strat subțire de platină (1). 2 Decolorare a părului prin mijloace chimice, obținându-se astfel o nuanță de blond foarte deschis.

3. [DLRLC] PLATINARE, platinări, s. f. Acțiunea de a platina.

4. [DN] PLATINARE s.f. Acțiunea de a platina și rezultatul ei. [< platina].

5. [DEX '09] PLATINA, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină (1); a sufla cu platină. 2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu. – Din fr. platiner.

6. [MDA2] platina [At: CADE / Pzi: ~nez / E: fr platiner] 1 vt A acoperi obiecte metalice sau alte materiale cu un strat subțire de platină (1). 2-3 vtr (D. femei) A(-și) decolora părul prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond foarte deschis.

7. [DLRLC] PLATINA, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină, pentru a-i da aspectul platinei sau pentru a-i proteja suprafața, în special împotriva oxidării; a sufla cu platină. 2. A decolora prin mijloace chimice părul de pe cap dîndu-i o nuanță de blond foarte deschis.

8. [DN] PLATINA vb. I. tr. 1. A acoperi cu un strat subțire de platină (un obiect metalic). 2. A decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. [< fr. platiner].

9. [MDN '00] PLATINA vb. tr. 1. a acoperi cu un strat subțire de platină. 2. a decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. (< fr. platiner)

10. [DOOM 3] platinare s. f., g.-d. art. platinării; pl. platinări

11. [DOOM 2] platinare s. f., g.-d. art. platinării; pl. platinări

12. [DOOM 3] platina (a ~) vb., ind. prez. 1 platinez, 3 platinează; conj. prez. 1 să platinez, 3 să platineze

13. [DOOM 2] platina (a ~) vb., ind. prez. 3 platinează

14. [DE] PLÁTINĂ (< fr.) s. f. I. Element chimic (Pt; nr. at. 78, m. at. 195,09, m. sp. 21,45, p. t. 1.774°C, p. f. c. 3.800°C); metal prețios, alb-cenușiu, lucios, dur, foarte maleabil și ductil. Se găsește în natură în stare nativă, aliat în special cu celelalte metale platinice. Este inoxidabil și foarte rezistent la acțiunea acizilor. Se întrebuințează la fabricarea unor aparate de laborator, instrumente de precizie, a bijuteriilor, în tehnica dentară, drept catalizator etc. Este cunoscut din sec. 16. În stare pură a fost obținut, în 1803, de W.M. Wollaston. ◊ Negru de p. = pulbere de p. folosită în industrie. II. 1. (La pl.) Piese de contact (ploturi) în formă de pastile solidarizate cu ciocănelul și respectiv contraciocănelul ruptorului de la echipamentul de aprindere al unui motor cu electroaprindere. 2. (FIZ.) Piesă în formă plană, fabricată din (sau aliaj de) platină, care intră în construcția unor aparate (ex. microscopul) și pe care se așază obiectele studiate.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDN '00] PLASTISFERĂ s. f. zonă internă a litosferei, din roci plastice. (< plasti2- […]
1. [MDA2] plasto- [At: DN3 / V: plasti- / E: fr plasto-] Element prim de […]
[MDN '00] PLASTOCHIMIE s. f. știința și tehnica producerii materiilor plastice. (< fr. plastochimie) Sursă: […]
1. [MDN '00] PLASTODESMĂ s. f. formație fibrilară din plastide. (< fr. plastodesme) 2. [DETS] […]
1. [DEX '09] PLASTOGRAF, -Ă, plastografi, -e, s. m. și f. Persoană care falsifică documente […]
1. [DEX '09] PLASTOGRAFIA, plastografiez, vb. I. Tranz. A falsifica documente sau semnături pe documente, […]
1. [DLRLC] PLASTOGRAFIAT, -Ă, plastografiați, -te, adj. (Despre documente, semnături) Falsificat. 2. [DEX '09] PLASTOGRAFIA, […]
1. [MDA2] plastografic, ~ă a [At: ASACHI, P. XV / Pl: ~ici, ~ice / E: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro