1. [DEX '09] PLĂSMUIT, -Ă, plăsmuiți, -te, adj. 1. Creat; inventat, născocit. 2. Falsificat, fals. [Var.: plăzmuit, -ă adj.] – V. plăsmui.
2. [MDA2] plăsmuit, ~ă a [At: (a. 1822) URICARIUL, V, 175/27 / V: ~ăzm~ / Pl: ~iți, ~e / E: plăsmui] 1 Căruia i s-a dat formă. 2 Căruia i s-a dat viață. 3 (Îvr) Concret. 4 (înv; liv) Care nu corespunde unei realități concrete Si: inventat. 5 (înv; liv) Falsificat.
3. [DLRLC] PLĂSMUIT, -Ă, plăsmuiți, -ie, adj. 1. Creat; inventat, născocit, scornit. La cea mai mică greșeală dregătorească... capul vinovatului se spînzura în poarta curții, cu o țidulă vestitoare a greșalei lui, adevărate sau plăsmuite. NEGRUZZI, S. I 143. 2. Falsificat.
4. [DEX '09] PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.[1] [Var.: plăzmui vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.
5. [DEX '09] PLĂZMUI vb. IV v. plăsmui.
6. [DEX '09] PLĂZMUIT, -Ă adj. v. plăsmuit.
7. [MDA2] plăsmui2 v vz plăzni[1]
8. [MDA2] plăsmui1 vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ăzm~, (înv) plăsnui, ples~ / Pzi: ~esc / E: plasmă1 + -ui] (Fșa; înv; liv) 1 (Fig) A da înfățișare, formă Si: (rar) a plăsmi (1). 2 (Fig) A da viață, ființă Si: a plăsmi (2). 3 A alcătui. 4 A crea. 5 A imagina lucruri închipuite, inexistente în realitatea concretă, neadevărate Si: a născoci, a scorni. 6 (Fig) A falsifica.
9. [MDA2] plăsnui v vz plăsmui1
10. [MDA2] plăzmui v vz plăsmui1
11. [MDA2] plăzmuit, ~ă a vz plăsmuit
12. [MDA2] plesmui v vz plăsmui1
13. [DEX '98] PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice.[1] [Var.: plăzmui vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.
14. [DLRLC] PLĂSMUI, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a da ființă. Cît de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu!... Aș vrea să plîng de fericit. Că pot să văd ce-ai plăsmuit! COȘBUC, P. I 176. 4 Refl. pas. Numai în această Italie a putut să se plăsmuiască «Divina Comedia». GHEREA, ST. CR. II 75. 2. A inventa, a născoci, a scorni. Și-au adus aminte de întîmplări trecute și au plăsmuit întîmplări viitoare. C. PETRESCU, C. V. 372. Un mincinos vestit De la sine așa mare minciună a plăsmuit. PANN, N. H. 76. 3. A falsifica. A venit însă vremea... să facem lumină, arătînd nu numai că sînt mincinoase acele cărți, dar dovedind cine le-a plăsmuit, ca să-și ieie pedeapsa. SADOVEANU, Z. C. 240.
15. [Șăineanu, ed. VI] plăsmuì v. 1. a crea: închipuirea își plăsmuește vedenii cobitoare OD.; 2. a inventa (cu o nuanță de fals). [Din învechitul plasmă, creatură = gr. mod. PLASMA].
16. [Scriban] plăzmuĭésc v. tr. (ngr. și vgr. plásma, creatură, d. vgr. plásso, creez, inventez. V. plastic). Creez, inventez. Inventez, ticluĭesc, falsific: a plăzmui o mincĭună, un certificat.
17. [DOOM 3] plăsmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, 3 sg. plăsmuiește, imperf. 1 plăsmuiam; conj. prez. 1 sg. să plăsmuiesc, 3 să plăsmuiască
18. [DOOM 2] plăsmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, imperf. 3 sg. plăsmuia; conj. prez. 3 să plăsmuiască
19. [MDO] plăsmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, conj. plăsmuiască)
20. [IVO-III] plăsmuesc, -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL