1. [DEX '09] PLĂPUMAR, plăpumari, s. m. Persoană care se ocupă cu confecționarea (și cu vânzarea) plăpumilor. – Plapumă + suf. -ar.
2. [MDA2] plăpumar sm [At: (a. 1824) DOC. EC. 330 / V: (îvr) ~păm~, ~pom~, (înv) plopom~, plop~, plupum~ / Pl: ~i / E: plapumă + -ar] 1-2 Persoană care se ocupă (cu confecționarea sau) cu vânzarea plăpumilor.
3. [DLRLC] PLĂPUMAR, plăpumari, s. m. Muncitor care face plăpumi.
4. [MDA2] plăpămar sm vz plăpumar
5. [MDA2] plăpomar sm vz plăpumar
6. [MDA2] plopomar sm vz plăpumar
7. [MDA2] plopumar sm vz plăpumar
8. [MDA2] plupumar sm vz plăpumar
9. [Șăineanu, ed. VI] plăpomar m. cel ce face plapome.
10. [Scriban] mindirigíŭ m. (turc. minderği). Est. Lucrător de mindire, saltele, plapome. – În vest plăpomar. În Mold. sud amîndoŭă.
11. [Scriban] plăpomár m. (d. plapomă). Acela care face plapome. – Și plăpă-. V. mindirigiŭ.
12. [DOOM 3] plăpumar s. m., pl. plăpumari
13. [DOOM 2] plăpumar s. m., pl. plăpumari
14. [DGS] mindirigiu s.m. (reg.) v. Plăpumar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL