1. [DEX '09] PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plapomă s. f.] – Din ngr. páploma.
2. [MDA2] plapumă sf [At: ANON. CAR / V: (îvp) ~poma, (pop) ~pămă, (îrg) plapănă[1], poplon (Pl și: ~oane), (înv) plapan sn, paplămă, paplomă, paplonă, (reg) paclomă, paploamă (Pl: ~me), paplumă, placumă, plapănă, plapâmă, plapână, plapon sn, plaponă (A și: plaponă), ploplon (Pl: ~oane), plopon (Pl: ~uri, ~oane) sn, poclon (Pl: ~oane) sn, potlon sn / Pl: plăpumi, (reg) ~mi, plăpimi / E: ngr πάπλωμα] 1 Obiect confecționat din două bucăți de pânză, de mătase, de stofă etc. de formă dreptunghiulară, între care este introdus și fixat prin matlasare un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca învelitoare a corpului în timpul somnului Si: (reg) ogheal. 2 (Rar; îe) A trage ~ma A lua partea cea mai bună din ceva. 3 (Pfm; îe) A se întinde cât îi e (sau cât îi ajunge, cât îl ține) ~ma A nu acționa decât în limitele posibilităților. 4 (Fam; îe) A-și lua o ~ A se pune la adăpost de răspunderi. 5 (Fam; îae) A-și lua măsuri de prevedere.
3. [DEX '98] PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plapomă s. f.] – Din ngr. páploma.
4. [DLRLC] PLAPUMĂ, plăpumi, s. f. (Și în forma plapomă) Învelitoare groasă, formată din două foi de pînză, mătase, stofă etc., între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lînă, de vată sau de fulgi, folosită ca acoperitoare la dormit; (Mold.) oghial. Lîngă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome. SADOVEANU, O. I 362. S-a urcat în pat și a tras plapuma pînă la bărbie. C. PETRESCU, C. V. 215. Pe un pat de tablă, nestrîns, o plapomă veche, albastră. BASSARABESCU, V. 29. ◊ Expr. Întinde-te cît ți-e (sau cît te ține) plapuma = nu pretinde mai mult decît îți permit posibilitățile. – Variantă: plapomă, plapome, s. f.
5. [DEX '09] PLAPOMĂ s. f. v. plapumă.
6. [MDA2] paclomă sf vz plapumă
7. [MDA2] paplămă sf vz plapumă
8. [MDA2] paploamă sf vz plapumă
9. [MDA2] paplomă sf vz plapumă
10. [MDA2] paplonă sf vz plapumă
11. [MDA2] paplumă sf vz plapumă
12. [MDA2] placumă sf vz plapumă
13. [MDA2] plapan sn vz plapumă
14. [MDA2] plapămă sf vz plapumă
15. [MDA2] plapănă sf vz plapumă
16. [MDA2] plapâmă sf vz plapumă
17. [MDA2] plapână sf vz plapumă
18. [MDA2] plapomă sf vz plapumă
19. [MDA2] plapon sn vz plapumă
20. [MDA2] plaponă sf vz plapumă
21. [MDA2] ploplon sn vz plapumă
22. [MDA2] plopon sn vz plapumă
23. [MDA2] poclon1 sn vz plapumă
24. [MDA2] poplon sn vz plapumă
25. [MDA2] potlon sn vz plapumă
26. [Șăineanu, ed. VI] plapomă f. învelitoare de pat de stofă colorată și căptușită cu vată. [Gr. mod. PLÁPOMA].
27. [Scriban] plápomă f., pl. e și plapomĭ (ngr. plapoma, macat, vgr. péploma, învălitoare). Vest și sud. Învălitoare groasă de 3-4 c.m. compusă dintr’un strat de lînă orĭ de bumbac cusut între doŭă bucățĭ de pînză cu care ne acoperim ca să ne fie cald cînd dormim: cît țĭ-e plapoma, atîta te’ntinde (Prov)! – Și plapămă (Munt.) și plapumă (Mold. sud), pl. plăpămĭ, plăpumĭ. V. ogheal, ĭorgan și pilotă.
28. [DOOM 3] plapumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi
29. [DOOM 2] plapumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi
30. [DMLR] plapumă s. f., pl. plăpumi (plapume)
31. [MDO] plapumă, pl. plăpumi
32. [IVO-III] plapomă, -me.
33. [DER] plapumă (plăpumi), s. f. – Învelitoare, pătură, acoperitoare umplută cu lînă, vată etc. – Var. plapomă, plapămă. Mr. paplumă. Ngr. πάπλωμα (Cihac, II, 602; Miklosich, Fremdw., 119; Densusianu, GS, VI, 362), în loc de ἐφάπλωμα, cf. slov. poplon, rus. paplin, mag. paplan. – Der. plăpumar, s. m. (producător de plăpumi); plăpumărie, s. f. (meseria și atelierul plăpumarului).
34. [Argou] a se întinde cît îi e plapuma expr. a se lansa în acțiuni pe măsura posibilităților sau a resurselor proprii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL