1. [DEX '09] PLĂNTUȚĂ, plântuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui plantă1; plantă mică, tânără. Plantă1 + suf. -uță.
2. [MDA2] plăntuță sf [At: BARCIANU / V: (înv) plân~ / Pl: ~țe / E: plantă1 + -uță] 1-4 (Șhp) Plantă (1-2) (mică).
3. [DEX '98] PLĂNTUȚĂ, plăntuțe, s. f. Diminutiv al lui plantă1; plantă mică, tânără. – Plantă1 + suf. -uță.
4. [MDA2] plântuță sf vz plăntuță
5. [DOOM 3] plăntuță (fam.) s. f., g.-d. art. plăntuței; pl. plăntuțe
6. [DOOM 2] plăntuță (fam.) s. f., g.-d. art. plăntuței; pl. plăntuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL