1. [MDA2] plantaj sn [At: LM / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr plantage, ger Plantage] 1-2 (Înv) Plantare (1-2). 3 (Înv) Așezare. 4 Plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior și îngrijită intensiv, în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile. 5 (Pex) Arbore de pe un plantaj (4).
2. [DN] PLANTAJ s.n. Plantare. ♦ Plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior, și îngrijită intensiv în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile. ♦ Arbore dintr-o astfel de plantație. [< fr. plantage].
3. [MDN '00] PLANTAJ s. n. plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior, și îngrijită intensiv în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile. ◊ arbore dintr-o astfel de plantație. (< fr. plantage)
4. [MDA2] plantagiu sn vz plantaj
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL