1. [DEX '09] PLÂNGĂREȚ, -EAȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns2. – Plânge + suf. -ăreț.
2. [MDA2] plângăreț, ~eață a [At: SLAVICI, O. II, 75 / Pl: ~i, ~ețe / E: plânge + -ăreț] (Șdp) 1 (D. oameni) Care plânge prea ușor Si: plângăcios (1), plângător (2), (rar) plângaci (1). 2 (D. oameni) Care plânge prea mult Si: plângăcios (2), plângător (3), (rar) plângaci (2). 3 (D. oameni) Care este gata să plângă Si: plângăcios (3), plângător (4), (rar) plângaci (3). 4 (D. voce, glas) Care aparține unei persoane ce plânge ușor. 5 (D. voce, glas, sunete etc.) Plin de durere Si: dureros, tânguitor, trist.
3. [DLRLC] PLÎNGĂREȚ, -EAȚĂ, plîngăreți, -e, adj. Care este. totdeauna gata să plîngă, care plînge ușor; care se plînge mereu. Vă repet că nu mă înduioșează. Nu-s umanitarist plîngăreț. C. PETRESCU, Î. II 108. Anghelina lui Nistor Mucenicii, atît de amărîtă și de plîngăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă. REBREANU, R. II 231.
4. [DOOM 3] plângăreț adj. m., pl. plângăreți; f. plângăreață, pl. plângărețe
5. [DOOM 2] plângăreț adj. m., pl. plângăreți; f. plângăreață, pl. plângărețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL