Definiție și ce înseamnă plancuit

1. [MDA2] plancui vt [At: SFC V, 194 / Pzi: ? / E: plancă + -ui cf ger planken] (Buc) 1 A da drumul buștenilor, trunchiurilor etc. pe plancă (1). 2 A împinge pe plancă (1).

2. [DAR] plancui, plancuiesc, vb. IV (reg.; despre despre bușteni, trunchiuri de copac) a da drumul pe plancă (pe jilip), a împinge pe plancă trunchiurile.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDN '00] PLANCTO- /PLANCTONO- elem. „plancton”. (< fr. plancto-, planctono-, cf. gr. plankton, -onos, […]
1. [DEX '09] PLANCTONOFAG, -Ă, planctonofagi, -ge, adj. (Despre animale acvatice) Care se hrănește cu […]
[MDN '00] PLANCTONOLOG, -Ă s. m. f. specialist în planctonologie. (< planctonologie) Sursă: DEX online […]
1. [MDN '00] PLANCTONOLOGIE s. f. planctologie. (< fr. planctonologie) 2. [DETS] PLANCTONO- „plancton, planctonic”. […]
[DETS] PLANCTONO- „plancton, planctonic”. ◊ gr. planktos, onos „rătăcitor, flotant” > fr. planctono-, germ. planktono- […]
1. [MDN '00] PLANCTONT s. n. (Micro)organism din compunerea planctonului. (cf. germ. Planktont) 2. [DEX […]
1. [MDN '00] PLANCTONT s. n. (Micro)organism din compunerea planctonului. (cf. germ. Planktont) 2. [DEX […]
1. [MDA2] plancui vt [At: SFC V, 194 / Pzi: ? / E: plancă + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro