1. [MDA2] plainic, ~ă a [At: LUC. II, 139 / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] (Reg) 1 Supus. 2 Liniștit. 3 Impasibil. 4 (Îe) A se da ~ A înceta să mai lupte Si: a ceda.
2. [Scriban] pláĭnic, -ă adj. (cp. cu rus. plávnyĭ, curgător, dacil). Trans. Impasibil, nepăsător, liniștit: n’a putut rămînea plaĭnică: s’a apucat de hărță (Luc. 1903, 7, 139).
3. [DAR] plainic, plainică, adj. (reg.) supus, ascultător, liniștit, calm; impasibil, nepăsător.
4. [DRAM 2021] pláinic, -ă, plainici, -e, adj. (înv.) Liniștit, calm, nepăsător. ■ (top.) Plainic, cătun în Repedea. – Et. nec. (MDA); cf. rus. plávnyǐ „curgător; docil” (Scriban).
5. [DRAM 2015] plainic, -ă, plainici, -e, adj. – (înv.) Liniștit, calm, nepăsător. ♦ (top.) Plainic, cătun în com. Repedea (Maramureșul istoric). (Maram., Trans.). – Et. nec. (MDA); cf. rus. plávnyǐ „curgător; docil” (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL