1. [DEX '09] PLĂIEȘIE, plăieșii, s. f. (Rar; în Evul Mediu, în Țara Românească) Corpul, organizația plăieșilor. [Pr.: plă-ie-] – Plăieș + suf. -ie.
2. [MDA2] plăieșie sf [At: RUSSO, S. 99 / P: plă-ie~ / Pl: ~ii / E: plăieș + -ie] (În Evul Mediu; în Țara Românească) Organizație a plăieșilor (4).
3. [DEX '98] PLĂIEȘIE, plăieșii, s. f. (În evul mediu) Corpul, organizația plăieșilor. [Pr.: plă-ie-] – Plăieș + suf. -ie.
4. [DLRLC] PLĂIEȘIE, plăieșii, s. f. (Învechit) Corpul, organizația plăieșilor. Codrii era odată așezare de apărare ca plăieșia munților. RUSSO, S. 99.
5. [DOOM 3] plăieșie (rar) s. f., art. plăieșia, g.-d. art. plăieșiei; pl. plăieșii, art. plăieșiile (desp. -și-i-)
6. [DOOM 2] plăieșie (rar) s. f., art. plăieșia, g.-d. art. plăieșiei; pl. plăieșii, art. plăieșiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL