1. [MDA2] plăieșesc, ~ească a [At: (a. 1729) IORGA, S. D. V, 371 / V: (înv) ~ișe~ / P: plă-ie~ / Pl: ~ești / E: plăieș + -esc] 1-5 Care aparține plăieșilor (1-5). 6-10 Privitor la plăieși (1-5).
2. [MDA2] plăișesc, ~ească a vz plăieșesc
3. [DAR] plăieșesc, -ească, adj. (înv.) care aparține plăieșilor, privitor la plăieși, de plăieși.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL