1. [MDA2] plăguit, ~ă a [At: MAIOR, IST. 4/16 / V: pleg~ / Pl: ~iți, ~e / E: plăgui] (Înv) Rănit.
2. [MDA2] plăgui vtr [At: MAIOR, IST. 4/12 / V: pleg~ / Pzi: ~esc / E: plagă1 + -ui] (Înv) 1-2 A (se) răni.
3. [MDA2] plegui v vz plăgui
4. [MDA2] pleguit, ~ă a vz plăguit
5. [DAR] pleguit, -ă, adj. (reg.; despre vite) fără voie, abătut.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL