1. [MDA2] plaga vt [At: ASACHI, S. L. II, 357 / Pzi: ~ghez / E: lat plagare] (Ltî) A răni.
2. [DEX '09] PLAGĂ, plăgi, s. f. 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau chirurgical; rană. 2. Situație nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din lat. plaga.
3. [MDA2] plagă1 sf [At: MAIOR, IST. 4/13 / V: (înv) pleagă / Pl: plăgi, (înv) ~age / G-D: plăgii, (înv) ~gei / E: lat plaga, ger Plage] 1 Stare patologică a țesuturilor corpului, caracterizată prin întreruperea continuității tegumentelor și prin leziuni profunde, provocată accidental sau produsă pe cale operatorie Si: rană, (înv) rănitură. 2 (Fig) Nenorocire care atinge o colectivitate Si: calamitate, flagel, năpastă, pacoste (1). 3 (Reg; fig) Neplăcere care se abate asupra unei persoane Si: belea, bucluc, necaz. 4 (Fig; rar) Defect. 5 (Trs) Bucată de lemn în formă de lopățică, cu care învățătorul bătea copiii în palmă. 6 (Pex) Lovitură dată cu plaga (5).
4. [MDA2] pleagă sf vz plagă
5. [DEX '98] PLAGĂ, plăgi, s. f. 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau pe cale operatorie; rană. 2. Situație nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din lat. plaga.
6. [DLRLC] PLAGĂ, plăgi, s. f. 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată în mod accidental (prin tăietură, împușcare etc.) sau produsă pe cale operatorie; rană. De cîte ori vedea plăgile de arsură de pe fața lui Niță, Baciu se făcea galben ca ceara și gemea ca omul greu chinuit. SLAVICI, N. I 242. 2. Fig. Calamitate, pacoste, nenorocire. Lupta a fost grea împotriva analfabetismului, însă s-a dus. Această plagă, cea mai dureroasă pentru un popor, a fost vindecată. SAHIA, U.R.S.S. 141.
7. [DN] PLAGĂ s.f. 1. Rană (deschisă). 2. (Fig.) Calamitate; situație nenorocită. [Pl. plăgi. / cf. lat. plaga, germ. Plage].
8. [MDN '00] PLAGĂ s. f. 1. rană (deschisă). 2. (fig.) calamitate, flagel; nenorocire. (< lat. plaga)
9. [Șăineanu, ed. VI] plagă f. 1. rană; 2. pedeapsă divină, calamitate: plăgile Egiptului; 3. fig. lucru vătămător: ignoranța e o plagă socială.
10. [Scriban] *plágă f., pl. ăgĭ (lat. plaga, din aceĭașĭ răd. cu plángere, a plînge; vgr. plegé, plagă, plésso, lovesc. V. plictisesc). Rană. Fig. Calamitate, pacoste, flagel, pedeapsă divină saŭ umană: cele zece plăgĭ ale Egiptuluĭ, mania politiciĭ e o adevărată plagă.
11. [DOOM 3] plagă s. f., g.-d. art. plăgii; pl. plăgi
12. [DOOM 2] plagă s. f., g.-d. art. plăgii; pl. plăgi
13. [DER] plagă (plăgi), s. f. – 1. Rană. – 2. Flagel, calamitate. – Mr. pleagă. Lat. plaga (Pușcariu 1331; REW 6562), dar caracterul popular al cuvîntului este cam îndoielnic; cf. totuși mr., alb. pljagë. – Der. plăguit (var. pleguit), adj. (rănit), înv., în Banat.
14. [D.Religios] plagă, plăgi s. f. 1. Leziune a țesuturilor corpului; rană. 2. Plăgile Egiptului = calamitățile căzute asupra egiptenilor ca urmare a refuzului faraonului de a aproba cererea lui Moise ca poporul evreu să plece spre Canaan spre a scăpa de robie. Sunt în număr de zece, începând cu prefacerea apelor în sânge și sfârșind cu moartea întâiului-născut în întregul Egipt. Constituie simbolul pedepselor pe care le trimite Dumnezeu asupra celor care se împotrivesc voinței Lui, preconizând tipul plăgilor care vor fi la sfârșitul lumii. – Din lat. plaga, germ. Plage.
15. [DAR] plaga, plaghez, vb. I (înv.) a răni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL