1. [DEX '09] PLĂCINȚICĂ, plăcintele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui plăcintă; plăcintuță. 2. (Bot.; reg. la pl.) Bulbuci (Trollius europaeus). – Plăcintă + suf. -ică.
2. [MDA2] plăcințică sf [At: ODOBESCU, S. III, 10 / Pl: ~ele / E: plăcintă1 + -ică] 1-2 (Șhp) Plăcintă1 (1) (mică) Si: (rar) plăcintioară (1-2), plăcințea (1-2), (reg) plăcintuță (1-2), plăcintucă (1-2). 3 (Bot; reg; lpl) Bulbuci (Trollius europaeus). 4 (Reg; lpl) Planta erbacee Geum reptaus. 5 (Bot; îc) ~ca-vacii Pătlagină (1) (Plantago major).
3. [DEX '98] PLĂCINȚICĂ, plăcințele, s. f. 1. Diminutiv al lui plăcintă; plăcintuță. 2. (Bot.; reg. la pl.) Bulbuci (Trollius europaeus). – Plăcintă + suf. -ică.
4. [DLRLC] PLĂCINȚICĂ, plăcințele, s. f. Plăcintuță. Deschide-te punguliță, Să plătești plăcințelele. ODOBESCU, S. III 10. Cu iaurt, cu plăcințele, Te făcuși vornic, mișele. ALECSANDRI, T. 142.
5. [DOOM 3] plăcințică (fam.) s. f., g.-d. art. plăcințelei; pl. plăcințele
6. [DOOM 2] plăcințică (fam.) s. f., g.-d. art. plăcințelei; pl. plăcințele, art. plăcințelele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL