1. [DEX '09] PLĂCINTAR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. – Plăcintă + suf. -ar.
2. [MDA2] plăcintar [At: (a. 1705) GCR I, 352/23 / Pl: (1-2) ~i, (3) ~e sn / E: plăcintă1 + -ar] 1 sm Persoană care face plăcinte1 (1). 2 sm Persoană care vinde plăcinte (1). 3 sn (Reg) Sucitor pentru întins foi de aluat.
3. [DLRLC] PLĂCINTAR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. Cu ce nerăbdare așteptam să-și puie plăcintarul jos tablaua din cap și cît de iute i-o deșertam! NEGRUZZI, S. I 285.
4. [Șăineanu, ed. VI] plăcintar m. cel ce face și vinde plăcinte.
5. [Scriban] plăcintár m. (d. plăcintă saŭ lat. placentarius). Acela care face plăcinte pentru popor.
6. [DOOM 3] plăcintar s. m., pl. plăcintari
7. [DOOM 2] plăcintar s. m., pl. plăcintari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL