1. [DEX '09] PLACAT2, -Ă, placați, -te, adj. 1. (Despre elemente de construcție, obiecte etc.) Care are suprafața acoperită cu un strat de alt material (de calitate superioară). 2. (Despre jucătorii de rugbi) Oprit (prin imobilizare cu mâinile) să pătrundă spre poarta adversă. – V. placa.
2. [DEX '09] PLACAT1, placate, s. n. (Înv.) Anunț, afiș; placardă. [Pl. și: (înv.) placaturi] – Din germ. Plakat.
3. [MDA2] placat2, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~ați, ~e / E: placa] 1 (Îvr) Aplicat. 2 (Îvr) Lipit. 3 (D. elemente de construcție, obiecte, piese etc.) Care are suprafața acoperită cu un strat de material de altă natură, de calitate superioară. 4 (D. jucătorii de rugbi) Împiedicat prin imobilizarea cu mâinile și trântire să pătrundă spre poarta adversă. 5 (Frm) Abandonat.
4. [MDA2] placat1 sn [At: KOGĂLNICEANU, S. 214 / V: (reg) ploc~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ger Plakat] (Liv) 1 Afiș. 2 Anunț.
5. [DEX '98] PLACAT1, placate, s. n. (Rar) Anunț, afiș; placardă. [Pl. și: (înv.) placaturi] – Din germ. Plakat.
6. [DLRLC] PLACAT3, -Ă, placați,-te, adj. (Despre un jucător de rugbi) Care este oprit (prin imobilizarea cu mîinile) să pătrundă spre poarta adversă.
7. [DLRLC] PLACAT2, -Ă, placați, -te, adj. (Despre elemente de construcție, de arhitectură, de tîmplărie etc.) Care are la suprafață un strat de alt material, de obicei de calitate superioară. ♦ (Despre obiecte acoperite cu un strat de metal prețios) Suflat.
8. [DLRLC] PLACAT1, placate, s. n. (Rar) Placardă, anunț, afiș. ( Camille, arătînd în perete un placat pe care l-a măsurat mai întîi cu privirea:) Alea nu sînt afișe. E o literă care nu se poate ceti. Caracterele sînt prea înghesuite. CAMIL PETRESCU, T. II 407. – Pl. și: placaturi (KOGĂLNICEANU, S. 214).
9. [DN] PLACAT s.n. (Rar) Anunț, afiș; pancartă. [< Pl. -te, -turi. / < placa].
10. [DN] PLACAT, -Ă adj. 1. Acoperit cu un strat de alt material. 2. (Sport; despre un jucător de rugbi) Oprit să pătrundă spre poarta adversă. [< placa].
11. [MDN '00] PLACAT s. n. placardă; anunț, afiș. (< germ. Plakat)
12. [Scriban] *placát, -ă adj. V. plachez.
13. [DEX '09] PLACA, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (Livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.
14. [MDA2] placa vt [At: CUV. D. BĂTR. I, 119/ Pzi: ~chez / E: fr plaquer] 1 (Îvr) A aplica pe ceva. 2 (Îvr) A lipi pe ceva. 3 A acoperi suprafața exterioară a unui obiect, piese, element de construcție etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, a-i mări rezistența, a-i da un aspect mai frumos etc. 4 (La jocul de rugbi) A împiedica un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile și făcându-l să cadă. 5 (Frm) A abandona. 6 (Avț) A ateriza pe verticală.
15. [MDA2] plocat1 sn vz placat1
16. [DLRLC] PLACA2, plachez, vb. I. Tranz. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizîndu-l cu mîinile.
17. [DLRLC] PLACA1, plachez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu o foiță din alt metal mai rezistent sau prețios (pentru a-i da un aspect mai frumos). ♦ A acoperi cu un strat de furnir.
18. [DN] PLACA vb. I. tr. 1. A acoperi fețele unui element de construcție, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizîndu-l cu mîinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer].
19. [MDN '00] PLACA vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subțire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apăsa cu forță pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile. 3. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticală. (< fr. plaquer)
20. [Scriban] *plachéz, a -cá v. tr. (fr. plaquer, d. ol. saŭ germ. de jos plakken, a încleĭa). Lipesc o placă (o foaĭe de metal ș. a.) pe ceva: a placa nuc pe brad, argint pe aramă. Argint placat (fr. argent plaqué), foaĭe de argint lipită pe alt metal maĭ ĭeftin.
21. [DOOM 3] placat (înv.) s. n., pl. placate
22. [DOOM 2] placat (înv.) s. n., pl. placate
23. [DOOM 3] placa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plachez, 3 plachează; conj. prez. 1 sg. să plachez, 3 să placheze
24. [DOOM 2] placa (a ~) vb., ind. prez. 3 plachează
25. [MDO] placa (ind. prez. 3 sg. și pl. plachează)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL