1. [DEX '09] PIVOTARE, pivotări, s. f. Acțiunea de a pivota și rezultatul ei; pivotație. – V. pivota.
2. [MDA2] pivotare sf [At: LTR2 XII, 449 / Pl: ~tări / E: pivota] 1 Rotire a două corpuri în contact în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact Si: pivotație (1). 2 Învârtire în jurul unui pivot (1) Si: pivotație (2). 3 (Mil; spc) Executare de către o formație a unei mișcări de rotație în jurul unui punct de reper. 4 Răsucire bruscă a corpului de către o persoană Si: pivotație (3). 5 Răsucire a unui sportiv pe un singur picior, menținut în contact cu suprafața terenului. 6 (Fig) Bazare pe ceva a unui proces, a unei acțiuni.
3. [DLRLC] PIVOTARE, pivotări, s. f. Acțiunea de a pivota și rezultatul ei.
4. [DN] PIVOTARE s.f. Acțiunea de a pivota și rezultatul ei; rotire, întoarcere; pivotație. [< pivota].
5. [DEX '09] PIVOTA, pivotez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre două corpuri în contact; la pers. 3) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact. ♦ Fig. (Despre acțiuni, procese etc.) A se baza pe anumite elemente specifice, a se desfășura în jurul a ceva. 2. Spec. (Mil.) A executa o mișcare de rotație în jurul unui militar, al unei formații etc. ♦ A-și răsuci (brusc) corpul; (Sport) a se răsuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea). – Din fr. pivoter.
6. [MDA2] pivota vi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~tez / E: fr pivoter] 1 (Teh; d. două corpuri în contact) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact. 2 A se învârti ca în jurul unui pivot (1). 3 (Mil; spc; d. formații) A executa o mișcare de rotație în jurul unui reper. 4 (D. oameni) A-și răsuci brusc corpul. 5 (Spt; în jocuri colective cu mingea) A se răsuci pe un singur picior menținut în contact cu suprafața terenului. 6 (Fig; d. acțiuni, procese etc.) A se baza pe ceva.
7. [DLRLC] PIVOTA, pivotez, vb. I. Intranz. (Despre două corpuri în contact) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent comun celor două corpuri în punctul de contact. ◊ (Poetic) [Oltul] pivotează în jurul lui însuși, întorcîndu-și fața spre steaua polară. BOGZA, C. O. 193.
8. [DN] PIVOTA vb. I. intr. A se roti, a se întoarce (ca) pe un pivot. [< fr. pivoter].
9. [MDN '00] PIVOTA vb. intr. a se roti în jurul unui ax vertical. (< fr. pivoter)
10. [Scriban] *pivotéz v. tr. (fr. pivoter). Mă învîrtesc în prejuru unuĭ punct: plotoanele pivotaŭ în prejuru primuluĭ călăreț din flancu drept.
11. [DOOM 3] pivotare s. f., g.-d. art. pivotării; pl. pivotări
12. [DOOM 2] pivotare s. f., g.-d. art. pivotării; pl. pivotări
13. [DOOM 3] pivota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pivotez, 3 pivotează; conj. prez. 1 sg. să pivotez, 3 să pivoteze
14. [DOOM 2] pivota (a ~) vb., ind. prez. 3 pivotează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL