1. [DEX '09] PIUITURĂ, piuituri, s. f. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări sau mai ales de puii de pasăre; piuit (1). 2. Sunet subțire, ascuțit; piuit (2), piuială, țiuitură. [Pr.: pi-u-] – Piui + suf. -tură.
2. [MDA2] piuitură sf [At: POLIZU / P: pi-u-i~ / Pl: ~ri / E: piui1 + -tură] 1 Emitere de sunete caracteristice de către puii păsărilor Si: piuială (1), piuit (1), piuire (1), (reg) pieunat, pioceală (1), piscuire (2). 2 Sunet subțire, metalic, ascuțit, produs de proiectile prin aer Si: țiuitură, (rar) piuială (2), piuire (2), piuit (1). 3-4 (Ccr) Piscuit (6-7).
3. [DLRLC] PIUITURĂ, piuituri, s. f. Strigăt caracteristic scos de puii de pasăre. ◊ Fig. Sunet subțire, ascuțit. Paharele ciocnite între ele răsună pripit a bani de argint trîntiți pe piatră ș-a piuitură limpede de cristal. DELAVRANCEA, S. 140.
4. [Șăineanu, ed. VI] piuitură f. efectul piuirii: 1. ciripit; 2. șuierat: piuitura gloanțelor.
5. [Scriban] piuitúră f., pl. ĭ. Rezultatu piuiriĭ: o piuitură de puĭ de găină.
6. [DOOM 3] piuitură (desp. pi-u-i-) s. f., g.-d. art. piuiturii; pl. piuituri
7. [DOOM 2] piuitură (pi-u-i-) s. f., g.-d. art. piuiturii; pl. piuituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL