1. [DEX '09] PITROCI vb. IV v. pritoci.
2. [MDA2] pitroci2 vt [At: CV 1951, nr. 9-10, 45 / Pzi: ~cesc / E: pitroc2] (Olt; c. i. opincile, încălțămintea) A perfora pentru a introduce nojițele sau șireturile.
3. [MDA2] pitroci1 sm vz pitroc1
4. [MDA2] pitroci3 v vz pritoci
5. [DEX '09] PRITOCI, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. [Var.: pitroci vb. IV] – Din bg. pretoča, sb. pretočiti.
6. [MDA2] petroc sm vz pitroc1
7. [MDA2] petroci v vz pritoci
8. [MDA2] pietroc1 sm vz pitroc1
9. [MDA2] pietroci sn vz pitroc1
10. [MDA2] pitroc1 sm [At: DAMÉ, T. 128 / V: pet~, piet~, pietroci, (reg) ~oci, ~og / Pl: ~oci / E: nct] 1 sm (Iht; Olt; Mun) Porcușor (Gobio). 2 (Mun; pgn; îf pitrog) Pește mic.
11. [MDA2] pitrog sm vz pitroc1
12. [MDA2] plitoci v vz pritoci
13. [MDA2] potrici v vz pritoci
14. [MDA2] pretoci v vz pritoci
15. [MDA2] pristoci v vz pritoci
16. [MDA2] prităci v vz pritoci
17. [MDA2] pritoci [At: CANTEMIR, I.I. II, 328 / V: (înv) ~tăci, ~ist~, (reg) petro~, pitro~, pli~, potrici, pret~ / Pzi: ~ocesc / E: bg приточа] 1-2 vtrp (C. i. vinul) A turna dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund Si: (reg) a preface, a prefira. 3 vt (Olt; îf pitroci) A fi bețiv. 4 vt (Pgn; c. i. lichide) A turna dintr-un vas în altul Si: a transvaza. 5 vt (Reg; îf pitroci; c. i. țuica) A rafina a doua oară. 6 vt (Mol; Buc; îf petroci; c. i. tortul de cânepă) A spăla turnând leșie în butoiul în care se află și scurgând-o prin cep. 7-8 vtrp (C. i. zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră) A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă Si: a vântura, (reg) a premeci. 9 vt (Rar; c. i. un lichid) A învolbura. 10 vt (Rar; pgn; c. i. materii, obiecte etc.) A muta dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta. 11 vt (Reg; pgn; îe) A pitroci limba (sau vorbele) în gură A vorbi încurcat sau nedeslușit. 12 vt (Reg; pgn; îae) A trăncăni. 13 vt (Reg; pgn; îae) A nu fi ascultat. 14 vt (Mun; fig; îf pitroci; c. i. oameni) A cicăli.
18. [DEX '98] PRITOCI, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, scr. pretočiti.
19. [DLRLC] PITROC, pitrocuri, s. n. 1. Nume dat la două varietăți de pește: a) pește de rîu, negricios și gros care trăiește în mîlul de la fund (Gabio uranoscopus); b) pește care trăiește în apele rîurilor limpezi (Gabio Kesseleri). 2. Peștișor mic de rîu, de orice fel. V. albitură.
20. [DLRLC] PRITOCI, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi într-altul, pentru a-l limpezi după ce drojdia s-a așezat la fund; p. ext. a turna o băutură dintr-un vas într-altul. El însuși... a cumpărat [vinul] chiar din vie, el l-a pritocit, șase ani de-a rîndul, el l-a tras acum în butelii: era curat ca aurul. SLAVICI, N. I 335. Voi, chelari de bufi, Vin să-mi pritociți, Vin din nouă buți Prin oale, prin cane. TEODORESCU, P. P. 58. ♦ Fig. A schimba dintr-un loc într-altul. Mie nu mi-ai luat taxa, îi aminti Filip, pritocind banii dintr-o mînă în alta. GALAN, B. I 49. ♦ A scoate de mai multe ori la rînd zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză turnînd-o de fiecare dată la loc (cu scopul de a face să se amestece bine sarea dizolvată). Pepenii se pot mura și în beci și afară... La 10 zile îi pritocim. ȘEZ. VIII 10. – Variantă: pitroci (C. PETRESCU, R. DR. I, 29) vb. IV.
21. [DLRM] PITROC, pitrocuri, s. n. 1. Numele a două varietăți de pește: a) pește de rîu, negricios și gros, care trăiește în mîlul de la fundul apei (Gobio uranoscopus); b) pește care trăiește în apele rîurilor limpezi (Gobio kessleri). 2. Nume generic dat peștilor mici de rîu.
22. [Șăineanu, ed. VI] pritocì v. a turna dintr’un vas într’altul: a pritoci vinul. [Slav. PRITOČITI, a transvaza].
23. [Scriban] pitrocésc, V. pritocesc.
24. [Scriban] pretóc, pretocésc, V. pritoc.
25. [Scriban] pritocésc și pretocésc v. tr. (vsl. *prĭe-točiti, a pritoci, d. točiti, a topi, a vărsa, a cĭopli la strug; sîrb. pretočiti, a pritoci. V. tocesc). Vîntur moarea ca să se acrească și să pătrundă în toate părțile de o potrivă, transvazez vinu ca să-l ĭaŭ de pe drojdie. Fig. A pritoci cele învățate, a le limpezi revăzîndu-le. – În est pitrocesc. V. răvăcesc.
26. [DOOM 3] pritoci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocesc, 3 sg. pritocește, imperf. 1 pritoceam; conj. prez. 1 sg. să pritocesc, 3 să pritocească
27. [DOOM 2] pritoci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocesc, imperf. 3 sg. pritocea; conj. prez. 3 să pritocească
28. [DER] pritoci (pritocesc, pritocit), vb. – A transvaza, a deșerta. – Var. Mold. pitroci. – Mr. pitrocire. Sl. pritočiti, cuvînt citat de Miklosich, Lexicon, 685, fără sens cunoscut, dar care trebuie să-l aibă pe cel din rom., din sl. točiti „a agita”, cf. bg. pretoči, slov. pritočiti, cu același sens (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Conev 63), și bg. točam › megl. tuțǫș, țuțiri „a scoate moare de varză” (Capidan 306). Pascu, I, 62, derivă în mod greșit mr. din piatră. – Der. pritoacă, s. f. (vas pentru transportul strugurilor); pritoc, s. n. (pritocire); pritoceală, s. f. (transvazare).
29. [Argou] pritoci, pritocesc v. t. (er. – d. bărbați) 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. a ejacula.
30. [DAR] pitroci, pitrocesc, vb. IV (despre opinci, încălțăminte) a perfora, a găuri (cu potricala sau pitrocul) pentru a introduce nojițele sau șireturile.
31. [DAR] pitroc1, pitroci, s.m. (reg.) 1. specie de pește mărunt din familia crapului, care trăiește în apele dulci de câmpie; porcușor. 2. pește mic (în general).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL