1. [MDA2] pitoancă sf [At: LB / V: ~tlo~ / Pl: ~nce / E: pită + -oancă] (Bot; reg) 1 Mânătarcă (Boletus edulis). 2 Pita-vacii (Boletus bovinus). 3 Ciupercă-de-gunoi (Agaricus campestris). 4 Burete-roșu (Agaricus coccineus). 5 Ciuperca Agaricus furcatus.
2. [Scriban] pitoáncă (Trans.) f., pl. e, și pitoáșcă (Mold.) f., pl. ște (oa dift. îld. pitarcă și infl. de pită, la care s’a alipit suf. oancă, oașcă). Pitarcă.
3. [MDA2] pitloancă sf vz pitoancă
4. [Scriban] pitárcă f., pl. e, ărcĭ (pol. pĭeczarka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. pečurka, ung. pecserke și cserperke, cĭupercă. V. pecie și cĭupercă), Mold. Trans. Numele maĭ multor burețĭ comestibilĭ (bolétus [edúlis, granulátus, scáber, lúridus]). – În Mold. se maĭ zice și pitoașcă și hrib, în Trans. și pitoancă, minătarcă și mitarcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL