1. [DEX '09] PISTRUIA, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.
2. [MDA2] pistruia vrt [At: V. ROM. august 1955, 47 / P: ~tru-ia / Pzi: ~iez / E: pistrui] 1-2 ( A căpăta sau) a face să capete pistrui (5). 3-4 (Pgn; rar) A (se) păta.
3. [DOOM 3] pistruia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pistruiez, 3 pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 1 sg. să pistruiez, 3 să pistruieze; ger. pistruind
4. [DOOM 2] pistruia (a ~) vb., ind. prez. 3 pistruiază, 1 pl. pistruiem; conj. prez. 3 să pistruieze; ger. pistruind
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL