1. [MDA2] pișpăitură sf [At: ZANNE, P. VIII, 301 / P: ~pă-i~ / Pl: ~ri / E: pișpăi + -tură] (Îvr) Pișpăit.
2. [DAR] pișpăitură, pișpăituri, s.f. (înv.) șoaptă veninoasă (la urechea cuiva); pișpăit, cleveteală, intrigăraie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL