1. [MDA2] pișpăitor, ~oare smf, a [At: I. GOLESCU, ap. DDRF / V: pâș~ / P: ~pă-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pișpăi + -tor] (Îvr) 1-2 (Persoană) care pișpăiește (1). 3-4 (Om) care face intrigi.
2. [MDA2] pâșpăitor, ~oare a vz pișpăitor
3. [DAR] pișpăitor, pișpăitoare, adj., s.m. (înv.) (persoană) care pișpăiește, clevetește; clevetitor, intrigant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL