1. [DEX '09] PISCOI s. m. v. piscoaie.
2. [MDA2] piscoi, ~oaie [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 209 / V: picicoaie, (reg) ~coace, ~coară, pișcoaie, pițcoaie sf / Pl: ~, ~oaie, (rar, sf) ~ / E: pisc1 + -oi] 1 smf (Trs; Ban) Fluier mic, pentru copii, făcut din lemn de salcie sau de soc. 2 smf (Îrg) Fluier sau tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. 3 sf (înv, sm) Oboi. 4 sf (pop, sm) Vrană la moară. 5 sf (Reg) Jgheab prin care se scot cerealele din hambar. 6 sf (Trs) Jgheab de scurgere la teasc. 7 sf (Reg) Pisc2 (12). 8 sf (Reg) Teică a morii. 9 sm (Reg) Om scund, sfrijit.
3. [DEX '98] PISCOI, piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om mic de statură, sfrijit, pipernicit. – Et. nec.
4. [DLRLC] PISCOI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie (1). 2. Fluier care intră în alcătuirea diferitelor instrumente muzicale (ca cimpoi, orgă etc.). Lăutarul își strunea coardele, cimpoieșul își potrivea piscoiul, iară oamenii se găteau de sărbătoare. SLAVICI, O. I 235.
5. [DLRM] PISCOI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie (1). 2. Fluier care intră în compoziția diferitelor instrumente muzicale ca: orga, cimpoiul etc. – Din pisc + suf. -oi.
6. [DEX '09] PISCOAIE, (I) piscoaie, s. f., (II) piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om scund. [Var.: (1) piscoi s. m.] – Et. nec.
7. [MDA2] picicoaie sf vz piscoi
8. [MDA2] piscoace sf vz piscoi
9. [MDA2] piscoară sf vz piscoi
10. [MDA2] pișcoaie sf vz piscoi
11. [MDA2] pițcoaie sf vz piscoi
12. [DLRLC] PISCOAIE, piscoi, s. f. (Regional) 1. Parte a morii, prin care curge făina; vrană. V. scoc. Că mi-i moara Lîngă casă, Cu piscoaia pe fereastră Și curge făina-n casă. MARIAN, S. 49. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). Organele cu șapte sute de piscoi, unele groase, altele subțiri. La TDRG.
13. [DLRM] PISCOAIE, piscoi, s. f. (Reg.) 1. Deschizătură prin care curge făina la moară; vrană. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). – Din pisc + suf. -oaie.
14. [Șăineanu, ed. VI] piscoiu n. 1. fluier; 2. canal mic la o moară pe unde curge făina în covată. [Slav. PISKŬ, fluier].
15. [Scriban] piscoáĭe f., pl. oĭ, și piscóĭ n., pl. oaĭe (vsl. pisku, fluĭer, piskati, a cînta din fluĭer. V. pisc și piscuĭ). Fluĭer de soc. Capătu carabelor la cimpoĭ. Canalu pe care se scurge făina în postavă la moară. V. pușcocĭ și pițigoaĭe.
16. [DOOM 3] piscoi2 (om scund) (reg.) s. m., pl. piscoi, art. piscoii
17. [DOOM 2] piscoi2 (om scund) (reg.) s. m., pl. piscoi, art. piscoii
18. [DOOM 3] piscoaie2/piscoi1 (tub sonor; oboi; parte a morii) (pop.) s. f. / s. m., pl. piscoaie/piscoi
19. [DOOM 3] piscoaie1 (fluier) (reg.) s. f., art. piscoaia, g.-d. art. piscoaiei; pl. piscoaie
20. [DOOM 2] piscoaie1 (fluier) (reg.) s. f., art. piscoaia, g.-d. art. piscoaiei; pl. piscoaie
21. [DOOM 2] piscoaie2/piscoi1 (tub sonor, oboi, parte a morii) (pop.) s. f. / s. m., pl. piscoaie/piscoi
22. [DAR] piscoi, piscoi, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. 2. om mic de statură, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge făina în covata morii; vrană. 4. (înv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergătoare a morii. 7. teica morii, covata, lada în care curge făina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL