1. [DEX '09] PIȘCĂTURĂ, pișcături, s. f. 1. Faptul de a pișca, pișcare a pielii; ciupitură. 2. Înțepătură, mușcătură de insectă. ♦ Fig. Vorbă usturătoare; ironie. 3. Bucățică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă. ♦ Urmă rămasă la locul din care s-a scos această bucățică. ♦ (Pop.) Crestătură făcută la urechile unor animale, pentru a le însemna. – Pișca + suf. -ătură.
2. [MDA2] pișcătură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: pișca + -ătură] 1 Ciupitură. 2 (Pex; ccr) Semn rămas pe piele în unna unei ciupituri. 3 (Pop) Crestătură făcută la urechea animalelor domestice, în special a oilor, ca semn distinctiv, pentru identificare Si: teșitură. 4 Urmă rămasă în locul de unde s-a scos o mică parte din ceva. 5 (Fig; fam) Furt de lucruri mărunte sau în cantități mici și pe nesimțite Si: (fam) ciupeală, ciupitură, șterpeleală. 6 (Reg) Fază a lunii în care conturul ei luminos începe să descrească Si: (reg) pișcarea (3) lunii, pișcatul1 (12) lunii. 7 (Pfm; udp „de”) Bucățică sau cantitate mică desprinsă din ceva Si: fărâmă, fărămătură. 8 (Fig; rar) Pește mic, care înoată repede Si: (reg) fâță. 9 Înțepătură de insecte. 10 (Fig) Vorbă, afirmație sarcastică Si: ironie, (fam) împunsătură. 11 (Pop; îs) ~ din iele Hemiplegie.
3. [DLRLC] PIȘCĂTURĂ, pișcături, s. f. 1. Pișcare a pielii; ciupitură. Alții furișau cîte o pișcătură sau un sărut drăguțelor lor. La TDRG. ♦ Fig. Vorbă usturătoare; ironie, împunsătură. 2. Înțepătură, mușcătură (de insecte). N-au simțit mai multă durere decît de la o pișcătură de purice. SBIERA, P. 168. 3. Urmă rămasă în locul de unde s-a tăiat, s-a rupt sau s-a scos o mică parte din ceva; crestătură făcută la vîrful urechii animalelor domestice, ca semn distinctiv. [Un cal cu] o pișcătură și furculiță la urechea dreaptă. La TDRG. Pișcătură de vărsat = urmă rămasă pe pielea celui care a suferit de vărsat. 4. Bucățică sau cantitate mică; fărîmă, fărîmitură. (Cu pronunțare regională) Uscat de foame, s-a repezit la chișcătura de pîne. CAMILAR, N. I 220. ◊ Fig. De n-ar fi fost decît numai o pișcătură de babă, numai cît o șchioapă de înaltă, ai fi zis că duce în circă jumătate din globul pămîntesc... Așa de mare și de rotund era ghebul din spetele ei! HOGAȘ, M. N. 79.
4. [Șăineanu, ed. VI] pișcătură f. 1. mușcătură: pișcătură de purici; 2. fig. înțepătură.
5. [Scriban] pișcătúră f., pl. ĭ. Rezultatu pișcăriĭ: pe pelea luĭ se vedeaŭ pișcăturile puricilor. Fig. Foarte mică cantitate (ca germ. ein bisschen): o pișcătură de pîne. Fig. Vorbă pișcătoare: nu putea suferi pișcăturile luĭ.
6. [DOOM 3] pișcătură s. f., g.-d. art. pișcăturii; pl. pișcături
7. [DOOM 2] pișcătură s. f., g.-d. art. pișcăturii; pl. pișcături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL