1. [DEX '09] PISĂLOGI, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A plictisi pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele; a pisa (4). – Din pisălog.
2. [MDA2] pisălogi vt [At: V. ROM. iulie 1954, 291 / V: (reg) ~lugi / Pzi: ~gesc / E: pisălog] (Olt; Mun) 1-3 A pisa (1-2, 5).
3. [DLRLC] PISĂLOGI, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A plictisi (pe cineva) cu vorba; a pisa (3).
4. [DEX '09] PISĂLOG, -OAGĂ, pisălogi, -oage, s. n., adj. 1. S. n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.), de obicei rotunjită ca o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă; pilug. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. – Pisa + suf. -ălog.
5. [MDA2] pisălog, ~oagă [At: (a. 1805) GRECU, P. 312 / V: (reg) ~lug, ~sol~, ~sulug smf / Pl: ~ogi, ~oage (1-3) și ~uri / E: pisa + -ălog] 1 sn Unealtă casnică de lemn, de metal, de piatră etc., de obicei rotunjită ca o măciucă la unul sau la ambele capete, folosită la pisat în piuliță Si: pilug (2), (reg) mai2 (9), măiag, nilug, pil3 (2), pisălău (1), pisător (1), pisoi3 (1). 2 sn (Reg; îe) A-i sta (cuiva) ~lug pe cap A pisa (14). 3 (Reg) Mai2 (8). 4 sm (Reg; îf pisălug) Pilug (1). 5-6 smf, a (Fam) (Persoană) care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. 7 sm (Reg; dep; îf pisălug) Cal bătrân, care merge greu.
6. [MDA2] pisălug, ~oagă smf vz pisălog
7. [MDA2] pisălugi v vz pisălogi
8. [DLRLC] PISĂLOG2, -OAGĂ, pisălogi, -oage, adj. (Familiar; adesea substantivat) Persoană care plictisește cu vorba, cu insistențele. Ne-a tras Jan o șuetă, de nu mai puteam scăpa. Teribil pisălog! Încolo, băiat admirabil. C. PETRESCU, C. V. 63.
9. [Scriban] pisălóg n., pl. oage (d. pisez cu sufixu -log. V. piŭă). Vest. Chilug, instrument de metal, de lemn orĭ de porțelan cu care izbeștĭ în piŭă cînd pisezĭ. Fig. Iron. Persoană care te pisează cu vorba.
10. [DOOM 3] pisălogi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisălogesc, 3 sg. pisălogește, imperf. 1 pisălogeam; conj. prez. 1 sg. să pisălogesc, 3 să pisălogească
11. [DOOM 2] pisălogi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisălogesc, imperf. 3 sg. pisălogea; conj. prez. 3 să pisălogească
12. [DOOM 3] pisălog1 adj. m., s. m., pl. pisălogi; adj. f., s. f. pisăloagă, pl. pisăloage
13. [DOOM 2] pisălog1 adj. m., s. m., pl. pisălogi; adj. f., s. f. pisăloagă, pl. pisăloage
14. [Argou] pisălogi, pisălogesc v. t. a fi excesiv de insistent
15. [Argou] pisălog, -oagă, pisălogi, -oage s. m., s. f., adj. (persoană) care plictisește pe cineva cu insistențele sale / cu repetarea aceluiași lucru
16. [DRAM 2021] pisălogí, pisălogesc, v.t. A bate la cap pe cineva: „Și moșul, cum [baba] îl tot necăjea și îl pisălogea într-una și nu-l mai slăbea cu luatul la rost, i-a spus…” (Bilțiu, 1999: 410). – Din pisălog (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL