1. [DEX '09] PISĂLOGEALĂ, pisălogeli, s. f. (Fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictisește, sâcâială, cicăleală. – Pisălogi + suf. -eală.
2. [MDA2] pisălogeală sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~eli / E: pisălogi + -eală] (Fam) 1 Plictiseală. 2 Vorbărie care plictisește prin insistență, repetare.
3. [DLRLC] PISĂLOGEALĂ, pisălogeli, s. f. (Familiar) Faptul de a pisălogi; vorbărie care plictisește.
4. [Scriban] pisălogeálă f., pl. elĭ (d. pisălog). Vest. Fam. Pisăgeală, bătaĭe de cap: m’am plictisit de atîta pisălogeală!
5. [DOOM 3] pisălogeală (fam.) s. f., g.-d. art. pisălogelii; pl. pisălogeli
6. [DOOM 2] pisălogeală (fam.) s. f., g.-d. art. pisălogelii; pl. pisălogeli
7. [Argou] pisălogeală, pisălogeli s. f. sâcâială; reluare insistentă a unui subiect de discuție
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL