1. [MDA2] pirotit, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 164 / Pl: ~iți, ~e / E: piroti] (Trs; Ban) 1 Copleșit de somn Si: somnoros, toropit. 2 Ostenit. 3 Abătut.
2. [DLRLC] PIROTIT, -Ă, pirotiți, -te, adj. (Rar). Doborît de somn, toropit, somnoros. Fiind pirotit... s-a culcat și îndată a adormit ca mort. RETEGANUL, P. II 74.
3. [DLRM] PIROTIT, -Ă, pirotiți, -te, adj. Doborît de somn, toropit, somnoros. – V. piroti.
4. [DEX '09] PIROTI, pirotesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi copleșit de somn; a moțăi, a dormita, a ațipi. 2. A fi abătut și fără vlagă; a tânji, a lâncezi (de boală, de bătrânețe etc.); p. ext. a zăcea, a boli, a gogi. – Et. nec.
5. [MDA2] pirota v vz piroti
6. [MDA2] piroti [At: CIHAC, II, 50 / V: (rar; cscj) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nct] 1 vi A ațipi șezând sau stând în picioare Si: a dormita, a moțăi1, a picoti, (reg) a mătăli, a pircoti, a ochi2 (nob) a moșăi. 2 vi A fi abătut și fără vlagă Si: a lâncezi, a tânji. 3 vi A sta inactiv Si: a lâncezi, a tânji. 4 vi (Pex) A zăcea bolnav. 5 vr (Trs; Ban) A se trudi. 6 vr A obosi de nesomn sau de veghe.
7. [CADE] ❍ CHIROTI 👉 PIROTI.
8. [DLRLC] PIROTI, pirotesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) 1. A fi toropit de somn, a pica de somn; a moțăi, a dormita, a picoti, a ațipi. Pendulul bătu unsprezece. Elena Lipan pirotea, țesînd găurile unui ciorap întins pe un ou de lemn. C. PETRESCU, C. V. 99. 2. A tînji, a lîncezi (de boală, de bătrînețe etc.); a zăcea, a boli, a gogi. De atunci, parcă dase un vînt rău peste el. Nu mai punea mîna nici să ridice un pai de jos și tot pirotea la soare, ca un om prins de friguri. SANDU-ALDEA, U. P. 218. Și ce stați așa și pirotiți, dragii bunicăi, morții cu morții și viii cu viii. CONTEMPORANUL, VI 297.
9. [Șăineanu, ed. VI] pirotì v. 1. a fi somnoros; 2. fig. a amorți. [Origină necunoscută].
10. [Scriban] pirotésc v. intr. (cp. cu ngr. pirótis, infirmitate). Est. Clipocesc, moțăĭ, picur, picotesc, nu maĭ pot de somn. Munt. Tînjesc de boală, gogesc. – La Con. 243 și 262 chi-.
11. [DOOM 3] piroti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pirotesc, 3 sg. pirotește, imperf. 1 piroteam; conj. prez. 1 sg. să pirotesc, 3 să pirotească
12. [DOOM 2] piroti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pirotesc, imperf. 3 sg. pirotea; conj. prez. 3 să pirotească
13. [IVO-III] pirotesc, -team 1 imp.
14. [DER] piroti (pirotesc, pirotit), vb. – A dormita, a fi adormit pe jumătate. Origine incertă, poate expresivă. După Tiktin, din gr. πηρόω „a amorți”. – Der. piroteală, s. f. (somnolență).
15. [DAR] pirotit, pirotită, adj. (reg.) copleșit de somn, toropit, somnoros.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL