1. [DEX '09] PIROTEHNIE, (2) pirotehnii, s. f. 1. Tehnica fabricării și a utilizării unor dispozitive, a unor materiale care servesc la aprinderea munițiilor, a armelor de foc, a unor substanțe explozibile, a artificiilor etc. 2. Fabrică de muniții. – Din fr. pyrotechnie.
2. [MDA2] pirotehnie sf [At: CR (1830), 561/13 / V: (înv) ~ecn~ / Pl: ~ii / E: fr pyrotechnie] 1 Tehnică a producerii, conducerii și utilizării focului. 2 Tehnică a fabricării unor materiale, piese și dispozitive care servesc la aprinderea munițiilor, armelor de foc, a unor substanțe explozibile, a artificiilor etc. 3 (Ccr) Fabrică de muniții.
3. [DLRLC] PIROTEHNIE, (2) pirotehnii, s. f. 1. Tehnica fabricării și utilizării dispozitivelor de explodare și a focurilor de artificii. Magneziul este întrebuințat în pirotehnie, pentru semnalizări cu rachete luminoase. 2. Fabrică de muniții. Pirotehnia armatei. 3. Tehnica producerii, conducerii și utilizării focului.
4. [DN] PIROTEHNIE s.f. 1. Tehnica producerii și folosirii focului. 2. Tehnica fabricării materialelor explozibile și inflamabile. 3. Fabrică de muniții. [Gen. -iei. / < fr. pyrotechnie, cf. gr. pyr – foc, techne – artă, meșteșug].
5. [MDN '00] PIROTEHNIE s. f. 1. tehnică a fabricării și utilizării materialelor explozibile și inflamabile, a focului de artificii etc.; pirotehnică. 2. fabrică de muniții. (< fr. pyrotechnie)
6. [Șăineanu, ed. VI] pirotehnie f. arta de a prepara materiile inflamabile si explozibile.
7. [MDA2] pirotecnie sf vz pirotehnie[1]
8. [Scriban] *pirotecníe și -tehníe f. (vgr. pyr, foc și tehne, artă. V. zoo-tehnie). Arta de a face artificiĭ, explozive și munițiunĭ de războĭ. Localu în care se fac acestea: pirotecnia armateĭ.
9. [DOOM 3] pirotehnie s. f., art. pirotehnia, g.-d. art. pirotehniei; (fabrici) pl. pirotehnii, art. pirotehniile (desp. -ni-i-)
10. [DOOM 2] pirotehnie s. f., art. pirotehnia, g.-d. art. pirotehniei; (fabrici) pl. pirotehnii, art. pirotehniile
11. [MDO] pirotehnie
12. [IVO-III] pirotehnie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL