1. [DEX '09] PIROMANȚIE s. f. Practică de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor, folosită în Grecia antică. – Din fr. pyromancie.
2. [MDA2] piromanție sf [At: DN2 / PI: ~ii / E: fr pyromancie] Ghicire a viitorului prin observarea focului, frecventă în Grecia antică.
3. [DEX '98] PIROMANȚIE s. f. Încercare de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor, utilizată în Grecia antică. – Din fr. pyromancie.
4. [DN] PIROMANȚIE s.f. Practică constînd în observarea focului sau a flăcărilor, prin care vechii greci pretindeau că ghicesc viitorul. [Gen. -iei. / < fr. pyromancie, cf. gr. pyr – foc, manteia – ghicit].
5. [MDN '00] PIROMANȚIE s. f. divinație prin observarea aspectului focului sau al flăcărilor. (< fr. pyromancie)
6. [DOOM 3] piromanție s. f., art. piromanția, g.-d. piromanții, art. piromanției
7. [DOOM 2] piromanție s. f., art. piromanția, g.-d. piromanții, art. piromanției
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL